O casă în spirit modernist

În peisajul actual, dominat de confuzie şi disparitate, al practicii arhitecturale, reperele stabile sunt necesare, bine-venite şi – riscăm a zice – suficiente pentru a ne menţine încrederea în profesie. Un astfel de reper este şi casa pe care o prezentăm în acest număr, efect al unor mutuale exigenţe: ale beneficiarului în căutarea competenţei şi ale proiectantului în alegerea şi tratarea subiectelor.

Text: Cristian Brăcăcescu
Foto: DD Design Studio

Deşi finisajele impecabile şi concepţia unitară nu sugerează aşa ceva, casa are totuşi istorie. Sau, mai corect formulat, antecedente. Construită în ultimii ani ai secolului pe care cu greu ne deprindem a-l numi „trecut”, într-un stil ce prelua buna tradiţie a modernismului autohton, necesita o suplimentare de funcţiuni şi de spaţii, precum şi o abordare stilistică distinctă. Cu discernământ şi personalitate, beneficiarul a susţinut un dialog activ cu arhitectul în conturarea temei şi a opţiunilor. În mod previzibil, convertirea existentului în valori spaţiale şi aspiraţionale diferite suscită obstacole şi asperităţi. Dar un proiect fără constrângeri e un proiect fără miză, ce riscă să eşueze în rezolvări facile, lipsite de aplomb. În cazul de faţă, rezultatul final se remarcă prin claritatea funcţională, dar mai ales prin complexitate şi consecvenţă în modul de exprimare.

Parterul evidenţiază o dublă dihotomie: faţă-spate şi stânga-dreapta. Prima relaţie separă funcţiunile dinamice (relaţia cu strada, circulaţii verticale şi orizontale, sport) de cele sedentare (living, sufragerie). Cea de-a doua, echivalentă cu binomul închis-deschis, opune calcanul etanş dinspre terenul învecinat unor deschideri generoase, în planuri şi volume succesive, către grădină. O terasă largă, egală ca anvergură cu livingul, articulează spaţiul închis cu exteriorul. Este podită cu lemn stratificat, preferat dalelor de piatră sau ceramice, un finisaj cald, aplicat şi în jurul piscinei aflate la celălalt capăt al curţii.
Aceleaşi suprafeţe vitrate, dilatate pe toată înălţimea camerei şi orientate spre verdeaţă, se regăsesc şi la primul etaj, destinat dormitoarelor. La etajul al doilea este amplasat un apartament matrimonial, cu spaţii ample, iar următorul nivel – realizat prin supraetajarea construcţiei pre-existente, fapt ce a permis o mai mare libertate a partiului şi o degajare a spaţiilor – este dedicat activităţii profesionale a beneficiarilor.

Trăsătura definitorie şi poate cea mai de seamă calitate a clădirii ţine de articularea volumelor. Toate componentele, de la ansamblu la detaliu, sunt degajate şi rearanjate ingenios, exclusiv din prisme ortogonale.

Această sobrietate geometrică este compensată prin varietatea materialelor – zidărie, sticlă, lamele de lemn sau metalice, inclusiv apă – care suplineşte, paradoxal, lipsa ornamenticii. Efectul global echivalează cu ponderea decorului în arhitectura clasică. Volumele majore nu urmează cu stricteţe, ba chiar contrazic gabaritul etajelor, ceea ce conferă întregului o evidentă monumentalitate – însuşire subtilă, ce nu prin dimensiune, ci prin proporţii se dobândeşte. Contrastul deliberat dintre casa liftului şi mica fereastră de sub copertină, dintre suprafeţele vitrate şi tencuiala albă, dintre zidăria masivă şi transparenţa pergolei scoate în evidenţă preţiozitatea materialelor şi acurateţea execuţiei. Prin toate acestea, imobilul capătă identitate şi prestanţă, atribute indispensabile unei locuinţe care de la bun început şi-a propus a fi nedisimulat reprezentativă.

Ridicată pe amintirea unei lucrări moderniste, de la care a preluat consecvent structura şi numai câteva citate stilistice, noua clădire depăşeşte, prin abundenţă inventivă şi grad de elaborare, funcţionalismul restrictiv al reperelor interbelice. Suflul modernismului se resimte, dar nu ca încadrare stilistică şi vocabular formal, ci doar ca stare de spirit şi mod de gândire.

În termeni administrativi, intervenţia poate fi desemnată ca o extindere pe trei direcţii vacante: nord, est şi zenit. În termeni urbanistici, marchează primenirea fondului construit dintr-o zonă rezidenţială recentă; iar ca demers arhitectural, de la proiect la punerea în operă, ilustrează o exemplară reuşită.