fbpx


White November igloo

O joacă? Să fim serioşi

Învelitoare de şiţă rotunjită meşteşugit pe la colţuri, geamlâc mărunt carelat în cercevele de lemn, gard bricolat din fier-betonul excedent al structurii, faţadă învelită în table ruginii ca toamna oraşului vechi – o locuinţă urbană corectă, cu picioarele bine înfipte în tradiţie, aproape vernaculară. Iată o prezentare pe cât de inadecvată – în fond – pe atât de greu de infirmat ad litteram.

Text: Cristian Brăcăcescu
Foto: Cosmin Dragomir

Având o identitate modernă epatantă, casa păstrează în acelaşi timp, la cerinţa expresă a beneficiarului, o legătură profundă şi intimă cu trecutul. Partiul a fost modelat cu stricteţe pe amprenta casei interbelice, ridicată de două generaţii anterioare ale familiei. Vegetaţia existentă – arbori, flori, gazon – a fost riguros menţinută, iar încăperile ce au deschideri pe faţadele dinspre curte sunt corelate cu spaţiul aferent grădinii.

O altă exigenţă a temei de proiect a fost realizarea unei depline detaşări a spaţiului privat de cel public. De aici, iar nu dintr-o gratuită extravaganţă, a decurs şi opţiunea pentru finisajul singular al faţadei, realizat din Corten, un material aparte, care nu oxidează în profunzime precum oţelul, ci formează un strat protector care îl face imun la intemperii. Tehnologia specifică impune ventilarea foilor de Corten pe faţa internă, o distanţare ce accentuează sugestia de armură aplicată faţadei. O succesiune de panouri culisante permite obturarea completă a intrării şi a ferestrelor de la parter. Odată închise, singurul accent care înviorează faţada rămâne sistemul ingenios de iluminare a băii de la etaj, o trimitere la muşarabiehul arab şi la sculpturile lui Ovidiu Maitec. Finisajul metalic se continuă în plan orizontal, conturează peronul de acces, traversează straturile de flori şi face legătura cu gardul dinspre stradă, realizat dintr-un savant filigran de oţel rotund şi platbande.

Dacă relaţia cu spaţiul social – strada – este blindată prin faţada metalică, în schimb relaţia cu spaţiul privat deschis – grădina – şi cu dimensiunea ascendentă a spaţiului – luminatorul – sunt privilegiate.

Articularea interiorului cu natura se face nu atât prin amploarea golurilor – o suprafaţă vitrată mare, nefragmentată, ar fi fost ieşită din scară în raport cu îngustimea parcelei –, cât prin alegerea şi punerea în operă a materialelor. Etajele sunt îmbrăcate în larice, un lemn cu fibra moale (în franceză: essence tendre), şipci discrete spaţiază lamelele, iar suprafaţa faţadei nu este compactă, ci permeabilă. Treptele masive, lespezile înşirate sinuos prin curtea împrejmuită cu împletituri de nuiele şi balustradele din bare nu sunt ecouri de arhitectură rustică, ci asumare deliberată de materii esenţiale: lemn, piatră, metal.

O dovedesc asocierile insolite şi modul inedit în care sunt utilizate. Învelitoarea de şiţă, cea mai elocventă sugestie a tradiţiei, în loc de o coamă cuminte, ornată cu ciocârlani aduşi din teslă, se încheie cu o erupţie de fibre metalice care disimulează luminatorul şi coşurile. A fost bătută, bucată cu bucată, de moş Cerdac, un meşter gorjean cu mersul îngreunat din pricina vârstei (84!), dar care pe acoperiş era mai ager decât pisica. Fluiditatea spaţială a parterului, punctată de inerente pile de zidărie, reuneşte salonul, sufrageria şi bucătăria amplă – laborator şi hobby culinar în acelaşi timp – şi se prelungeşte spre grădină, prin geamlâcul care înlocuieşte pereţii exteriori. Etajul, ale cărui încăperi gravitează în jurul dormitorului, este la rândul său conectat la domeniul horticol prin terase largi, vag limitate de un parapet minimal. Chiar şi baia, un spaţiu îndeobşte claustrat, are un perete întreg deschis cu dezinvoltură către curtea interioară.

Aportul de lumină naturală este completat de dotarea construcţiei cu echipamente care generează şi economisesc energie, o calitate mai puţin evidentă, ce reiese numai din consultarea atentă a parametrilor tehnici. Complexitatea instalaţiilor, greu de bănuit sub aparenţa artizanală şi nonşalantă a casei, întregeşte caracterul laborios al proiectului. Lucrat cu croşeta, comportă nenumărate detalii, concepute pe calculator sau desenate minuţios ca dispoziţii de şantier. A prezenta fidel întregul ansamblu de rigoare, spirit inovator şi subtilitate într-un articol de revistă echivalează cu tentativa de a transpune un roman clasic într-un film.

Coșul de cumpărături
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0