O retrospectivă de scenografie marca Doina Levintza
Întrucât Bucureștiul găzduiește la sfârşitul acestei luni Festivalul Naţional de Teatru, profităm de ocazie şi ne îndreptăm atenţia asupra unui subiect preferat, şi anume scenografia. Dincolo de a fi un cadru, decorul şi costumele devin personaje în sine şi potenţează viziunea fiecărei adaptări teatrale.
Istoria teatrului românesc este impregnată de valoarea uriaşă a câtorva scenografi de talie mondială. Legătura cu arhitectura, cu rigoarea, dar şi cu o creativitate debordantă, aduce în prim-plan personalităţi ca Liviu Ciulei, Paul Bortnovschi, Dan Jitianu şi Doina Levintza”, ne spune directorul artistic al acestei ediţii, criticul de teatru Marina Constantinescu. În cadrul Festivalului, foaierul Sălii Media a Teatrului Naţional va găzdui o retrospectivă a creaţiilor semnate de Doina Levintza, cu un portofoliu impresionant, care cuprinde scenografia a 100 de spectacole montate în ţară şi în străinătate, decorurile şi costumele pentru 220 de emisiuni de televiziune şi peste 65 de spectacole de modă. De formaţie arhitectă, Doina Levintza a debutat în televiziune. În calitate de scenograf al TVR, între 1963 şi 1977 a creat un nou limbaj estetic care a transgresat limitările impuse de televiziunea alb-negru, găsind o întreagă gamă de nuanţe şi umbre care au dat viaţă decorurilor de pe micile ecrane – o imaginaţie care a fost mai apoi descătuşată odată cu apariţia culorii. „Doina Levintza a lucrat cu cei mai mari regizori, descoperind mereu atât propriul limbaj, cât şi nuanţele fiecărei colaborări. Lucrul ei elaborat, stilul definit şi redefint, profunzi-mea cu care a gândit vizual şi cromatic proporţiile, studiile şi schiţele de costum pentru fiecare personaj din texte mari ale drama-turgiei sau din piese noi au fost dublate de o pasiune cu totul remarcabilă şi de un tip de devoţiune rară. Iar pentru noi, publicul, rămâne Furtuna de la Bulandra, cu George Constantin în Lopahin, Unchiul Vanea făcut la Televiziunea Română cu regizorul Cornel Todea, O trilogie antică şi Livada de vişini cu Andrei Şerban, Richard al III-lea, o poveste tulburătoare în care Costumul a fost, şi el, protagonist”, adaugă Marina Constantinescu. Într-o carieră de peste 50 de ani, Doina Levintza a fost într-un dialog constant cu dinamica artei de la mijlocul secolului trecut până în prezent. Dacă această dinamică a vădit o înclinaţie spre tehnologie din ce în ce mai pregnantă, Doina Levintza a preluat toate aceste accente fără să se îndepărteze de esenţă, folosindu-se de inovaţie prin prisma noilor tipuri de materiale şi de tăieturi, precum şi prin lumină ca element arhitectural. Întrebată încotro se îndreaptă scenografia românească, răspunsul a venit clar: „Înspre minimalism, înspre folosirea din ce în ce mai pregnantă a jocului de lumini în locul decorurilor fizice.” Până să ajungem acolo însă, vă invităm să aruncaţi o privire în universul baroc al Doinei Levintza, să admiraţi greutatea materialelor şi înfloritura decorului, într-o retrospectivă dedicată uneia dintre cele mai active scenografe pe scena teatrului românesc. Expoziţia propune o selecţie (deloc uşoară) de zece regizori, cincizeci de costume şi numeroase fotografii şi schiţe de decor. Expoziţia Doina Levintza: Costumul de teatru – de la schiţă la miracol poate fi vizitată în perioada 24 octombrie – 30 noiembrie 2014, în foaierul Sălii Mici a Teatrului Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti.