Olafur Eliasson: privind simbiotic

Artistul Olafur Eliasson a dobândit rezonanță internațională în 2003, când a învăluit în lumina cețoasă a unui soare palid ampla hală centrală de la Modern Tate în Londra. Atmosfera eterică de mister ambiguu, învăluitor, a dublat-o cu o oglindă instalată integral pe tavan. Într-un perimetru gratuit accesibil, fiecare a fost liber să-și creeze propria impresie cu privire la ambianța acelui perimetru manipulat subtil: de la caldă și primitoare până la șovăitoare și chiar amenințătoare. Prezența și mișcarea vizitatorilor a constituit parte integrantă din opera de artă care se desfășura real și duplicat, jos și la înălțime, în timp și spațiu, în sinea lor și împrejur.

041În prezent Eliasson figurează cu o expoziție exclusivă până la 22 martie la muzeul de artă Kunsthaus Zürich.

Alături de curatoarea Mirjam Varadinis, Eliasson tratează conceptele de coexistență și simbioză din perspective transformate. Ordonat într-un yin-yang nerostit discursul său se desfășoară în părți egale în întuneric și lumină. Într-o cameră obscură o lentilă cu un diametru de circa 70 cm orientată spre fereastra muzeului oferă privitorilor imaginea răsturnată a unui jet de apă și a străzii. Alături de apa care curge în sus priveliștea denaturată a realului imediat sugerează flexibilitate, o schimbare a punctului de vedere, a impresiilor și conceptelor cu care suntem prea obișnuiți. Ca pe vremea când eram copii și ne amuzam aplecându-ne să privim lumea în spate printre picioare. Iar dacă lumea ne pare câteodată cu susul în jos, atunci tocmai panorama inversată devine cea justă.

IMG_5022

IMG_5038

Același îndemn spre noi perspective apare într-o altă încăpere întunecată prevăzută pe un perete cu un ansamblu circular de lentile mici de diverse dimensiuni. Ele redau imaginea multiplicată și inversată a vizitatorilor de pe culoarul alăturat. Piesa poartă denumirea de ”Fereastra algelor” pentru că în structura de ansamblu se aseamănă cu algele unicelulare care reduc dioxidul de carbon din atmosferă. Scufundat în întuneric, ochiul se fixează reflex, hipnotic pe o reprezentare care apare în același timp divizată dar compactă. Multiplele perspective segmentate care reproduc aceeași imagine fiecare în felul său apar privitorului reunite armonios, într-un interval comun.

IMG_5034

Piesa centrală care dă titlul expoziției o reprezintă o instalație cu lumină difuză într-o altă sală obscură largă de 400m2. Radiații de laser proiectate orizontal la înălțime sunt întrepătrunse de ceață și spoturi de lumină pompate sonor, aleatoriu, algoritmic. Împreună ele creează impresia unui tavan compact de nori care se întrepătrund: o pictură abstractă în permanentă facere și prefacere acompaniată de un flux ritmic-muzical. La o scară mult mai redusă decât la Tate Modern, fără reflecție, instalația oferă oaspeților același ambient oniric, semiobscur de încetinire, contemplare și repaus. În loc de consumatori ei devin simbiotic producători ai spațiului, iau parte la transformarea lui într-un joc necontenit de umbre, pulsații sonore și nuanțe palide ce se întrepătrund și radiază în circumvoluțiuni. Ceața reacționează diferit în funcție de numărul, prezența și căldura corpului uman. Deasupra grupurilor mai compacte de vizitatori tavanul radiat și iluzoriu dispare complet pentru a continua să palpiteze de jur împrejur la numai câțiva centimetri mai departe.

IMG_5014

Prolific și profund Eliasson se joacă cu ideea de reflecție în nenumărate variante. El ne invită să pornim de la propriile noastre percepții și să medităm asupra consecințelor climaterice produse de prezența și activitatea umană. Studioul său din Berlin este o instituție efervescentă care reunește peste o sută de specialiști interdisciplinari. Una din intențiile sale este de a schimba tendința antropocentrică de dominare a planetei, cu forme de coexistență bazate pe colaborare în loc de competiție. Pe aceeași linie de gândire o altă preocupare este de a crea în spații publice o ambianță care include, care oferă într-un răstimp comun unui grup aleatoriu de persoane, un sentiment de binevenită tihnă integrativă în care fiecare își păstrează propria individualitate. ”Trăim în vremuri cu un grad înalt de polarizare, de excludere. În lucrările mele încerc să generez în privitori un sens de conexiune fără a le impune același mod de a percepe și evalua realitatea”.

IMG_5011