One World 2017: Samuel printre nori

Cel mai bun festival de film documentar din România a ajuns la ediția cu numărul zece. Se numește One World și, dacă vă este complet necunoscut până în acest moment, detaliul cheie este legătura cu drepturile omului.

Cel mai bun documentar văzut până acum în ediția curentă (festivalul se încheie duminică, 19 martie) este Samuel en las Nubes (Samuel printre noi), 2016.

Pieter van Eecke, regizorul, a locuit timp de zece ani în America de Sud și într-o bună zi a ajuns în vârful muntelui Chacaltaya, din Anzii bolivieni. Este un loc care-ți taie respirația, la propriu și la figurat, și în care van Eecke s-a hotărât să spună o poveste despre criza încălzirii globale.

Profund conectat cu oamenii locului, spiritul muntelui pare a fi bolnav. Ghețarul Chacaltaya s-a topit, iar pe muntele odinioară acoperit de nămeți rareori mai ninge.

Van Eecke alege formula documentarului artistic pentru a prezenta un caz particular al consecințelor alarmante ale încălzirii globale. Dincolo de acest substrat, filmul este istoria lui Samuel, omul muntelui, cel care se ocupă de teleschiul de pe Chacaltaya.

Samuel și familia lui și-au trăit mereu viața printre noi, iar existența lui, la fel de delicată și tăcută precum probele de aer pe care cercetătorii le iau în pungi transparente care se umflă diafan, este acum pusă sub semnul unei neașteptate inutilități.

Nu mai este zăpadă pe Chacaltaya, schiurile apar din ce în ce mai rar, iar previziunile specialiștilor sunt sumbre: peste 10-20 de ani, localnicii se vor confrunta cu lipsa apei cauzată de topirea ghețarilor.

Însă Samuel se încăpățânează să urce. Are întâlnire cu turiștii pe care îi primește cu maté în cești pe care le spală apoi meticulos, în tăcere. Cu glumețul său prieten, Miguel, căruia îi vorbește despre spiritul muntelui. Cu cercetătorii din diverse țări care vin și povestesc despre un viitor sumbru. Cu amintirea tatălui său care a murit de câțiva ani, într-un accident pe munte. Și cu pasărea-prietenă care îl vizitează zilnic.

Imaginea și montajul sunt realmente spectaculoase. Iar cabana de lemn colorat din vârf de pisc peste care trec nori, soare, ceață și tot mai puțină zăpadă este încă prezentă la fel ca timpul în care Samuel trăiește. Cât despre rosturile și ritmurile viitorului, poate doar pasărea știe adevărul.