Oraşul şi fotografia în viziunea lui Vlad Eftenie
Cine a văzut fotografiile arhitectului Vlad Eftenie înţelege că el simte oraşul, spaţiul urban în complexitatea sa; vede, observă şi surprinde detalii, scene sau personaje cu o sensibilitate şi cu o acuitate aparte. Nu este astfel de mirare că a ales să se dedice acestui subiect şi pe parcursul programului de doctorat, sub supravegherea profesorului dr. arh. Alexandru Sandu. Mai mult, după susţinerea lucrării ample în care analizează şi discută aspecte esenţiale ale spaţiului public contemporan, a decis să o „transforme” într-o carte ce promite a deveni un reper în mediul autohton de specialitate: „Fotografia, instrument metodic de cunoaştere şi investigare în planul imaginii urbane, mijloc de operare în procesul de concepţie-proiectare”.
Premisa lucrării este una cât se poate de corectă şi totuşi încă prea mult neglijată: oamenii sunt cei care definesc spaţiile urbane, cei care le dau viaţă sau le compromit definitiv, iar înţelegerea interacţiunii lor cu oraşul este esenţială pentru orice arhitect-urbanist. În susţinerea explorării urbane ca instrument în proiectare, Vlad Eftenie introduce două concepte, pe care le explică şi le detaliază cu multe exemple: „imersiunea urbană” ca acţiune metodică de observare complexă şi „portretul urban” ca sinteză a investigării fotografice sistematice. Până la dezvăluirea acestora, mai multe capitole ne explică pe larg metodologia abordată în studiu, diverse abordări ale spaţiilor publice actuale, ipostazele definitorii ale oraşului şi tipare de interacţiune umană cu oraşul, completând expunerile teoretice cu studii de caz (Lyon, Paris, Bucureşti etc.), însoţite de imagini relevante. Practic, prin structura cercetării sunt evidenţiate cât mai multe aspecte ale metodei observării oraşului prin fotografie, pentru ca la final să existe şi o imagine clară a rezultatelor pe care le poate obţine un arhitect prin aplicarea ei: informaţii despre spaţiul fizic şi despre interacţiunile ce au loc în jurul lui, despre multiplele utilizări ale spaţiilor publice, informaţii despre societate şi despre evoluţia oraşului, surprinderea devenirii în timp fiind o componentă preţioasă a investigării prin fotografie. Într-un demers umanist şi optimist, Vlad Eftenie vine cu o propunere, indirectă, dar clar formulată, pentru a genera o viaţă urbană mai bună.
