Ostra Berdo, geometrie în paşi simpli
Ostra și Berdo sunt doi munți din Maramureș ce împrejmuiesc un lac plin de amintiri şi poveşti cu bălăceli în toi de vară, alergat după broaşte şi cules de melci, bătăi cu bulgări de zăpadă şi plimbări prin covoare de frunze uscate. Wanda Hutira a văzut toată viaţa peisajul acesta magic şi desprins parcă din cataloagele Free People, de la fereastra casei în care locuia cu părinţii. Aşa că, atunci când s-a hotărât, împreună cu mama ei, să facă din schiţele de bijuterii colecţionate mental (şi digital) de-a lungul timpului, un brand minimalist organic şi orientat spre natură, Ostra Berdo a fost cea mai firească şi consolidată alegere.
Cine e Wanda Hutira în viaţa din spatele brandului Ostra Berdo şi cum a început ea să creeze bijuterii?
Wanda e un art (director) care face tot felul de chestii pe lângă job şi îi plac puii de branduri. Are unul pe care îl creşte cu mama ei: Ostra Berdo. Încă nu ne-am hotărât dacă vrem să devenim celebre cu asta sau nu. Ostra-Berdo e ca o acoladă magică, minimalistă şi organică, între natură şi geometrie. În 2012 am început un ping-pong de idei cu mama. Pentru că ea locuieşte în Baia Mare şi eu în Bucureşti, internetul s-a dovedit a fi mai mult decât un mijloc de comunicare – o maşină a timpului. Aşa ea a ajuns să-şi amintească de copilărie, iar eu de obiectele găsite în magazine pe care le hăckuiam pe vremuri după bunul nostru plac. Am început să experimentăm din nou, de data asta cu ideile proprii. Între timp am ajuns la colecţia cu numărul V, şi călătoria continuă. Fără să ne propunem lucruri mari, sperăm ca bijuteriile noastre să ajungă cât mai departe, încotro le poartă lumea.
Cum vezi piaţa de design de la noi raportat la cea internaţională?
Există două zone: unii care se iau prea în serios şi unii care nu se iau destul de în serios. Ironic, cei care nu se iau destul de în serios sunt cei care ar avea super-potenţial. Probabil pentru că îşi permit să se distreze cu designul. Aha: designul e fun. Pe piaţa internaţională există şi o zonă unde se amestecă. Noi suntem abia pe cale să ne maturizăm.
Ce ne lipseşte pe această scenă şi cum ai remedia asta?
Mai mult timp pentru designeri. Serios. Majoritatea au 1 000 de proiecte şi câte un day-job şi nu mai apucă să facă nimic serios. Eu completez interviul de la birou. Tocmai am predat nişte POSM-uri minunate. Norocul meu este că facem lucrurile cu mama. Mama e cea mai tare. Ea e freelancer de pe vremea când se numeau liber profesionişti (şi încă tot se prinde din prima ce e cool şi ce nu). Plus că nu există o piaţă pentru designul de bijuterii. Sau pentru design în general. La fel ca în graphic design unde sunt puţini care înţeleg diferenţa dintre „designul de copyshopuri” şi design. Nu cred că ne lipseşte ceva anume. Poate organizarea. Şi tupeul, şi sinceritatea. Uite, îmi spune o colegă ceva foarte deştept: noi nu ne apreciem între noi până nu ne apreciază cineva de afară. Aşa şi e, nu gândim pentru noi. De remediat o să se remedieze de la sine. Cu timpul. Cred că am făcut deja cale lungă şi am încredere că mergem într-o direcţie foarte bună. E incredibil ce repede adoptăm toate lucrurile cool din marea junglă a „internaţionalului”. Asta se numeşte evoluţie, cred.
Cea mai recentă colecţie a ta vorbeşte despre?
Păi tot vrăji-zâne. Dar de data asta din oraş. Am încercat ceva nou: am găsit un material sintetic care e la fel de natural în lumea urbană cum e lemnul în pădure. Dar am păstrat geometria simplă din primele colecţii, chiar dacă e din beton.
Care e procesul creativ prin care trec piesele tale?
“- Ştii la ce m-am gândit? Hai să facem aşa
– Sau aşa?
– Am găsit o chestie, uite? Ce zici?
– Aşa? Arată bine.
– Da, şi mie îmi place. Hai îi fac o poză.
Şi gata, merge pe facebook/etsy şi voi daţi like. Îi daţi like, nu?”
Dar cel tehnic?
Ei asta mai tricky. Merge să zic că e secret de vrăjitoare?
Creatori, artişti, designeri, locuri care îţi plac, lucruri care te inspiră?
Tot. Chestiile pe care le văd pe net, de care mă împiedic în drum spre birou şi toate lucrurile pe care încă nu le-am făcut. Nu ştiu dacă am să apuc vreodată să le fac pe toate. Tot creşte lista. Sunt atât de multe lucruri frumoase. Din tot ce ne-nconjoară, dar mai ales lucruri pe care lumea le trece uşor cu vede-rea pentru că sunt neînsemnate. O idee poate să pornească de la un loc cu care rezonezi, de la imagini văzute te-miri-pe-unde, dar şi de la bucăţile mici de lemn care-ţi intră-n tălpi când te plimbi vara pe plajă.
Cel mai interesant loc în care ai ajuns în ultimele 12 luni?
Acasă. Întotdeauna acasă.