OTOTO, iepurele japonez din Amzei
Una dintre poveștile bucureștene curajoase care și-au luat inima în dinți și și-au deschis porțile în plină pandemie are nume japonez și produse din întreaga lume. OTOTO îl desemnează în japoneză pe „fratele mai mic”, iar în cazul magazinului recent deschis la parterul unei clădiri de birouri boutique din zona Piața Amzei, acest „frate mai mic” este cel care are grijă să etaleze realizările unei puzderii de frați mai mari.
OTOTO preia spiritul magazinului cu de toate, pe care îl îmbracă în haine urbane de secol 21, punând în rama unui design de interior minimalist cu accente de puternică personalitate toate cele trebuincioase întru delectarea cămărilor și spiritelor contemporane: ingrediente vegane, ceaiuri, produse de băcănie și ciocolată, cosmetice naturale, țuică neaoșă și beri artizanale, produse de îngrijire a casei, ca să nu mai vorbim despre plante, obiecte ceramice, cafea de specialitate, cărți și reviste.
Selecția este, după cum ne-a povestit Ana Tanasă, co-fondator, neobosită și atentă să prezinte branduri independente: „treaba noastră a fost să facem curatoriat de branduri și produse. Am făcut asta plecând de la valorile lui OTOTO și ne-am dorit să găsim branduri frumoase, cu design și poveste, cu implicare socială și oricât de mici inițiative de sustenabilitate”.
Ca în multe magazine cu de toate, timpul zboară și rămâi să privești și să descoperi, parcă ai pleca, dar mai degrabă ai zăbovi, prin urmare, cafeneaua de la OTOTO devine o extensie firească. De aici până la colaborarea cu șapte prăjitorii partenere și cele două măsuțe aflate afară, la soare, a fost doar un pas firesc. Ar mai fi de amintit spațiul în care copiii se pot juca în voie, în timp ce părinții își așteaptă Flat White-ul.
Nu întâmplător, alegem să încheiem plimbarea prin OTOTO cu impresii despre amenajarea de interior cool și caldă, ale cărei brațe se deschid larg pentru a cuprinde tot ce este expus. Corvin Cristian Studio (arh. Corvin Cristian și arh. Adrian Oancea) au îmbinat elementele de inspirație japoneză care se ghicesc în siluetele corpurilor de iluminat – cele de deasupra meselor centrale și cele în formă de delicate tuburi din bambus care se profilează peste barul din zona cafenelei – cu familiaritatea lemnului autohton.
Mesele robuste din zona centrală, rafurile care susțin pâinea sau obiecte ceramice ori cărți au fost realizare în colaborare cu echipa WorkWork (Nod makerspace). Două elemente inedite dau sarea și piperul locului: masa de tâmplar „luată dintr-un mic muzeu privat al unui pasionat de obiecte vechi” și silueta mică a unei chiuvete care răsare printre rafturi.
Articol publicat în igloo #201 / aprilie-mai 2021 / Scenografie şi arhitectură / rubrica #deGustBun
