Park Hotel, New Delhi
Dincolo de miliardul de oameni care o texturează, de Gange, de vaca sfântă, de ashramuri, de mătăsuri fine, poetică mizerie, sariuri, Taj Mahal, călduri pline de praf, zăpezi veşnice sau cobre melomane, India, ca oricare altă ţară, are nenumărate alte poveşti de spus.
Turismul (altceva decât călătoria) e bine că bătătoreşte aceeaşi poveste a locurilor celebre, lăsând neprăduit ceea ce doar călătoria îţi poate arăta. Iar când eşti demn cetăţean al acestei planete, adică nomad mondialist, grăbit şi cu foarte multă şi importantă treabă poţi afla, gusta sau închipui cum arată o ţară din camera, lobby-ul sau restaurantul unui hotel.
În cea mai verde capitală, printre palimpsestul de mirosuri şi contraste, la temperaturi oficiale vara de 41 de grade Celsius, cineva, adică prima reţea de boutique-hoteluri din India, a îndrăznit să fie altfel prin linii şi forme. În plus, a sperat că „visele verzi devin realitate”! Amplasarea în inima oraşului l-a predispus pe unul dintre cele cinci hoteluri ale colecţiei The Park Hotels la o strânsă vecinătate cu ceea ce înseamnă district politic şi economic al oraşului New Delhi. 1987 a fost anul în care hotelul a fost construit ţinând cont de vechea filosofie hindu Vastu Shastra, o variantă mai puţin comercială a Feng Shuiului contemporan. Nu doar arhitectura a fost armonizată cu omul, ci şi pământul, aerul, apa, focul şi spaţiul, nefiind vorba de citirea unui horoscop personal în conceptul designului interior, ci de livrarea unei experienţe, nu a unui produs.
Reşapat de curând cu bogatele mijloace vizuale ale tradiţiei indiene, dar şi cu cele ale conchistadorului minimalism, hotelul şi-a redactat spaţiile publice şi private după un mix de ospitalitate extrem-orientală şi lux sibarit de tip occidental. Renumit pentru restaurantele sale multiculturale, hotelul îţi taie răsuflarea cu intrarea proiectată ca un imens spaţiu alb arcuit, de către superstarul designer Sir Terence Conran.
Pentru a reprezenta cât mai bine spaţiul şi aerul şi-a luat drept adjuvanţi în schema interiorului concepte ca mişcarea şi transparenţa. Lumina naturală ajunge interiorul, dar lumea exterioară e lăsată la locul ei de faţada lăptoasă, timp în care draperii din sticloase mărgele se unduiesc lasciv de la restaurantul aflat la parter spre înmărmurita recepţie. Această mişcătoare poezie e strident întreruptă de sculpturale sofale iluminate în culoarea atât de dragă Indiei, ciclamen. Faţă de puritatea spaţiului se plasează oximoronic proiecţiile video subtil ambientate ale roşcatului artist britanic Daniel Brown, dar nici scaunele Palluca, The Campana Brothers sau corpurile de iluminat ale unui alt britanic designer Paul Cocksedge nu se raportează altfel la liniştitorul lobby.
În contrapartidă, restaurantul şi barul de la parter îşi organizează designul după un etos ce are ca reper dinamismul focului şi al apei, calm, cald, înspăimântător sau fierbinte. O scenografie în care deliciile bucătăriei indiene, pentru care depun mărturie, sunt altfel somatizate în restaurantul care nu se sfiieşte să se cheme „Fire” şi unde pielea şi calcarul se joacă de-a derma şi epiderma. Lista de vinuri şi spectaculoase cocktailuri se consultă după peretele curbat din broz, în ceea ce se cheamă cocktail-lounge „Agni”. Barul mărgelat arcuit e înconjurat de joase divane din piele şi moi fotolii numai bune de adâncit în, atâta timp cât peretele oranj îşi luminează faţa.
Apa răceşte intrarea în restaurantul „Mist”, unde mâncarea e mistuită italieneşte, lăsând cortina de sticlă să fragmenteze o paletă de reci albastruri ce curg către unduioasa piscină de afară.
Împătimiţii patiseriei şi ai ciocolatei de esenţă elveţiană au la dispoziţie moştenirea lăsată de Dl şi Dna Flury, cei care au înfiinţat prima ceainărie în 1927, la Calcutta.
Spaţiile private, în număr de 224, aflate deasupra acestui adevărat centru de bună-simţire, declină în cuvinte şi simboluri aerul şi spaţiul pe holurile care îşi conduc oaspeţii. Podelele închise compensează exuberanţa purpurie şi oranj a pereţilor. Dotate cu toată tehnologia care ne ţine conectaţi la reţeaua mondială, camerele au diverse dimensiuni, după cum s-a curbat clădirea. Lucrările de artă ale unor artişti emergenţi duc meditaţia pe drumul cel bun în care poţi să îl chemi pe Dumnezeu, dar să vâsleşti departe de stânci. Cu acest mic excurs pe tărâmuri paremiologice indiene, încheiem articolul, nu înainte de a aminti că un întreg nivel al hotelului e dedicat întâlnirilor a peste o mie de oameni în saloanele de stejar, de arţar şi căprui.