Patrimoniu. Casă de vacanţă la Drăguşeni
Locuirea rurală era sinonimă până nu de mult cu tradiţia, cu perpetuarea unor modele consacrate. Aceste modele, acceptate de întregi comunităţi, s-au transmis de la o generaţie la alta fără inovaţii semnificative, fiind adaptate doar condiţiilor particulare ale fiecărei familii. De ceva vreme însă, mediul rural al României cunoaşte o transformare din ce în ce mai accelerată, un moment în care modelele trecutului sunt pierdute în favoarea unor exemple străine şi de cele mai multe ori agresive şi stridente. Majoritatea locuitorilor de la sate preferă astăzi materiale moderne, precum beton, BCA, PVC, inox sau sticlă, însă mai există totuşi cazuri izolate care se raportează la trecut, aşa cum s-a întâmplat cu brazilianul Fernando Klabin, care a construit o casă în spiritul şi litera tradiţiei, în fermecătorul sat Drăguşeni din judeţul Suceava.
Totul a pornit din dorinţa de a oferi celor ce păşesc pe meleagurile Moldovei o ambianţă cât se poate de autentică şi de la fascinaţia pe care Fernando Klabin o are faţă de folclorul românesc. Locaţia nu a fost aleasă la întâmplare: soţia lui, suceveancă de origine, avea în posesie un întins teren în Drăguşeni, ce a aparţinut odinioară bunicilor din partea tatălui. Având pământul, soţii Klabin au hotărât să construiască aici o casă, exact aşa cum o făceau cândva toţi locuitorii zonei. Drept model pentru noua construcţie a fost aleasă o locuinţă cu proporţii armonioase şi detalii remarcabile din vecinătate. Pentru exterior, au urmat îndeaproape proporţiile şi estetica acesteia, iar în ceea ce priveşte interiorul au apelat la compartimentarea clasică a casei tradiţionale. Astfel, locuinţa este prevăzută cu o tindă la mijloc, din care se intră direct în camerele situate de o parte şi de alta. Deoarece acoperişul, în partea din spate a casei este teşit, exact aşa cum se obişnuia odinioară, în interior, în acest spaţiu, au fost amenajate alte două camere. Zona de tindă a rămas deschisă până în capăt, loc în care a fost instalată şi o mică bucătărie de suport pentru turişti. Singura modificare pe care au adus-o împărţirii clasice a spaţiului a fost holul de acces către băi, pentru ca acestea să nu comunice direct cu partea centrală a casei. Băile sunt cât se poate de moderne, din dorinţa de a le oferi turiştilor tot confortul de care au nevoie. Mai mult decât atât, având în vedere că baia, prin tradiţie nu făcea parte din locuinţa rurală, acest spaţiu nu avea cum să fie amenajat într-un mod tradiţional.
Nu doar înfăţişarea casei de la Drăguşeni respectă tradiţia, ci şi structura şi materia ei. A fost construită în întregime cu materiale şi prin tehnici tradiţionale, lucru nicidecum simplu de realizat deoarece, aşa cum afirmă proprietarul, procesul „a presupus o luptă îndelungată cu mentalitatea oamenilor”. Localnicii nu puteau să priceapă de ce şi-ar dori cineva să construiască o casă aşa cum o făceau bunicii lor, tocmai astăzi, când există nenumărate alternative. Abia după ce au schimbat vreo trei echipe au reuşit să ducă proiectul la bun sfârşit, cu toată structura de bârne de lemn dispuse în două straturi şi umplute cu un amestec de argilă cu paie. Un alt material care a ridicat probleme a fost şindrila pentru acoperirea casei. După îndelungi căutări, au reuşit să găsească la Bogdăneşti, un sat din împrejurimi, o văduvă care încă mai păstra şindrila pusă deoparte de soţul ei în urmă cu aproximativ 20 de ani. În ceea ce priveşte sistemul de încălzire, casa este prevăzută cu sobe tradiţionale pe lemne, zidite de un meşter din satul Rădăşeni, care la rândul său a fost cu greutate găsit. La realizarea acestora, proprietarii s-au bucurat de sfaturile unei prietene de la Muzeul Satului din Suceava, care le-a desenat forma, împreună cu locul firidelor. Toată componenta de lemn, inclusiv cerdacul, al cărui desen a fost inspirat de cel al casei bunicilor doamnei Klabin, a fost realizată de un meşter tâmplar din Suceava, într-o singură iarnă.
Proprietarul casei şi-a dorit crearea unui spaţiu cu totul special, doar prin modul de construire, care să fie mai apoi completat de diverse obiecte menite să ridice întrebări despre istoria locului. Fiecare obiect din casă are povestea lui, toate fiind adunate în timp, fie de la rude sau prieteni, fie cumpărate din diverse târguri. Acestea sunt completate într-un mod fericit de câteva elemente de lemn recuperate de la casa bunicilor, elemente ce decorau cândva cerdacul şi ferestrele casei vechi, iar acum sunt amplasate în interior, deasupra uşii de la intrare şi deasupra câtorva ferestre. Merită amintit şi gestul vecinului care, vizitând prima dată casa ţărănească a brazilianului, le-a oferit soţilor Klabin câteva piese vechi din gospodăria sa. Aşadar, nu este surprinzător faptul că localnicii obişnuiesc să-i spună acestui loc „La muzeu”.
Aceeaşi oameni care se împotriveau la început demersului de recuperare a arhitecturii ţărăneşti întreprins de soţii Klabin la Drăguşeni, au fost încântaţi de rezultat după ce casa a fost terminată, ceea ce ne asigură că încă mai există o speranţă pentru imaginea satului tradiţional românesc.
