Pavilionul Corbusier pulsează

După o minuțioasă și costisitoare renovare, începând cu 2019, Pavilionul Corbusier din Zürich își întâmpină vizitatorii, din mai până în noiembrie, cu o expoziție. Tema acestui an este Corbusier și orașul Zürich. Înainte de a intra, doresc să fotografiez o perspectivă de ansamblu a edificiului. Unghiul ales ar fi perfect fără tânăra familie care se întâmplă să-mi stea exact în mijloc. Vreau să renunț, dar fetița îmi zâmbește irezistibil. Întreb dacă pot fotografia și tatăl îmi permite să-i includ în imaginea mea. Într-o fracțiune de secundă observ că rochița micuței se asortează cu fusta mamei și cu verdele din pavilion. Percep armonia acestui trio aici și acum și mă bucur ca de un cadou. Cred că, dacă nu sunt arhitecți, cei doi tineri practică cu siguranță meserii creative. Nu mă mir că-i întâlnesc ulterior în expoziție. Pavilionul este un muzeu vizitat.

Originar din partea franceză a Elveției și trăitor la Paris, legăturile lui le Corbusier cu partea germană a Elveției au fost pe alocuri controversate, sporadice cantitativ, dar semnificative calitativ. O viziune succintă le-ar putea situa sub semnul cifrei 2.

Două piese de mobilier concepute de Corbusier pentru salonul de coafură al unei verișoare.

Două proiecte de anvergură care din păcate nu s-au împlinit: primul, un bloc cu 80 de apartamente plus un teatru pentru care ulterior administrația orașului a schimbat destinația terenului; al doilea, sediul agenției de asigurări Rentenanstalt. Deși excepțional, proiectul a fost respins, pentru că depășea înălțimea permisă. Construcția finală încredințată altor arhitecți a încorporat însă elemente-cheie din proiectul Corbusier.

Două personalități din Zürich au concurat la publicarea în opt volume a Operelor Complete 1930-1970 ale autorului, devenite punct esențial de referință pentru stilul modernist: Hans Girsberger, proprietarul unei edituri și librării specializate care continuă să existe în prezent, și arhitectul Willi Boesiger, care, lucrând împreună cu Corbusier, a inițiat și supravegheat publicațiile.

Universitatea din Zürich a decernat în 1934 autorului titlul de Doctor Honoris Causa pentru modul inovator în care a utilizat în opera sa anumite principii matematice. Același titlu l-a primit în 1955 de la Școala Politehnică Federală din Zürich pentru construirea pavilionului Elvețian în Cité Internationale Universitaire de Paris.

Muzeul de Artă din Zürich a găzduit de două ori lucrările lui Corbusier. La prima expoziție personală din 1938 criticul Siegfried Giedion arată în catalog „Arhitectul Corbusier este identificat cu arhitectura modernă, pictorul Corbusier este încă necunoscut”. La a doua, în 1957, autorul apare la vârsta de 70 de ani celebru sub toate fațetele sale: arhitect, pictor, sculptor.

Pe lângă numeroase tururi ghidate, pavilionul funcționează din primăvară până în toamnă ca un organism pulsând de viață. În spiritul creatorului său, aici se organizează mese rotunde, concerte de jazz și pop, precum și ateliere de activități pentru copii.