fbpx

Philpippe Starck

Întrebat de către Pierre Doze în cartea „Starck by Starck” cum se raportează la obiectele pe care le creează, Philippe Starck a răspuns: „Obiectele nu mai sunt pentru mine o preocupare conştientă; se aseamănă mai degrabă cu acele inevitabile secreţii ale corpului precum transpiraţia sau cerumenul. Procesul de producţie nu se opreşte niciodată.”

Text: Viorica Buică
Foto: © Patricia Bailer, James Merill

Cel mai faimos designer al lumii şi-a petrecut, în copilărie, ore în şir meşterind în atelierul tatălui său, inginer aeronautic de profesie. Imediat după ce a terminat Şcoala de design Camondo din Paris, s-a remarcat printr-un proiect de casă gonflabilă. A fost repede numit director artistic la Pierre Cardin şi a călătorit în numeroase ţări. După amenajarea a două cluburi la Paris („La Main Bleue” şi „Les Bains-Douches”), în scurt timp devenite puncte-fierbinţi ale oraşului, au urmat amenajarea apartamentelor private ale preşedintelui François Mitterrand, iar apoi, în apropiere de Centrul Pompidou, cafeneaua „Costes”, consacrată ca un icon al postmodernismului.

În anii ‘80, a lucrat pentru Alessi şi Cassina şi a transformat obiectele vieţii cotidiene în piese de artă, revoluţionând designul de produs. La New York, a reabilitat şi amenajat hoteluri vechi precum „Royalton” şi „Paramount”, la Tokio, a conceput cluburi de noapte şi sedii de birouri, la Paris, a deschis două restaurante, la Londra, a inaugurat galeria Jean-Paul Gaultier. Iar periplul nu s-a oprit aici…

A creat până acum mii de obiecte: ineditul storcător de lămâi, periuţa de dinţi în culori puternice şi în formă de flacără, inspirată de statuia „Zborul” a lui Brâncuşi, flacăra olimpică sunt doar câteva dintre cele care au devenit simboluri ale designului contemporan. A schimbat modul în care arată scrumierele, lămpile, mânerele de uşă, valizele, cuţitele, vasele, ceasurile, motocicletele, birourile, paturile, robinetele, căzile de baie, cam tot ce înseamnă habitat. Şi apoi a trecut şi la corpul uman: a semnat haine, lenjerie, şosete, ochelari, produse de igienă, pantofi.

Primul lui scaun a costat o mie de dolari şi a fost un adevărat succes, dar Starck şi-a făcut în acel moment un ţel din a „democratiza” designul de calitate. Douăzeci de ani mai târziu, în 2002, împreună cu firma americană Target, a lansat o uriaşă colecţie de obiecte la preţuri mai mult decât abordabile. Un scaun Philippe Starck a putut fi astfel cumpărat cu nouă dolari.

Starck a oferit designului o dimensiune profund umană, încercând să-şi îndeplinească dorinţa aproape utopică de a înlocui conceptul cultural de „frumos” cu cel de „bunătate”. Deşi a creat pentru mase, în spiritul maselor, Philippe Starck rămâne un personaj excentric. Are case în Londra, Paris, Veneţia şi într-o fermă de stridii din sudul Franţei, dar îşi petrece foarte mult timp în avionul personal, singura sa „necesitate”, desenând şi proiectând între întâlniri, discuţii etc. Nu merge la cinematograf, la teatru, la cocktail-uri, duce o viaţă cu iz monahal. Cu toate acestea, pare a şti cel mai bine să mobilizeze colectivităţi prin design şi să aducă în lumina reflectoarelor spaţii cu adevărat provocatoare. Două dintre cele mai recente proiecte ale sale, restaurantul Katsuya din Los Angeles şi clubul Volar din Shanghai, o demonstrează din plin.

Proprietate a grupului de restaurante SBE, Katsuya a fost deschis în iunie 2006 şi a devenit rapid cel mai „vânat” restaurant din Los Angeles. Succesul se justifică pe deplin: amenajarea strălucitoare şi inventivă a lui Philippe Starck s-a întâlnit cu talentul maestrului-bucătar Uechi, specialist în sushi. Katsuya oferă o interpretare provocatoare atât a designului, cât şi a bucătăriei japoneze şi încearcă să stimuleze la maximum simţurile celor ce îi calcă pargul. Pe de o parte, interioarele din lemn, cu fotografii vag luminate şi detalii surprinzătoare, ce pun în evidenţă imaginaţia ludică şi fără limite a lui Starck, transpun în design simplitatea şi esenţa bucătăriei japoneze. Pe de altă parte, bucătarul Uechi pune la dispoziţia clienţilor un meniu variat ce se împarte între tipurile originale de sushi şi grătarele Robata (peşte, carne de vită şi de pui, legume), toate veritabile opere de artă, asezonate cu „sake”-uri de cea mai înaltă calitate şi cocktail-uri exotice.

Deşi are doar 170 de locuri, restaurantul oferă clienţilor mai multe tipuri de spaţii: două nivele cu mese obişnuite, o terasă complet deschisă, un bar sushi, un bar Robata şi un lounge. Barul Robata, situat chiar în centrul restaurantului şi numit astfel după un mod tradiţional de a găti cu ajutorul focului, a fost gândit de Starck ca un adevărat templu al artei culinare japoneze, simbolizând importanţa şi bucuria preparării mâncării.

Fotografii punctuale de mari dimensiuni ale unei femei din Japonia – ochii ei, buzele, mâna, un tatuaj – creează accente în interioarele minimalist-moderne din lemn, adăugând o notă erotică atmosferei. Lumina joacă un rol esenţial, ca în mai toate amenajările lui Starck: pe lângă zecile de piese de iluminat vizibile, există şi unele ascunse, ce subliniază discret contururile meselor şi ale barurilor. Punctul de maximă intensitate al amenajării îl reprezintă separeul-lounge, ai cărui pereţi sunt îmbrăcaţi în lemn de culoare închisă, peste care „tronează” somptuoase oglinzi veneţiene.

Exclusivistul club Volar, inaugurat pe 1 decembrie 2006, a revoluţionat viaţa de noapte a Shanghai-ului în primul rând printr-un design cu adevărat experimental. Plecând de la numele locaţiei („volar” înseamnă „a zbura” în spaniolă), Philippe Starck a „populat” clubul cu nişte creaturi înaripate ce par a fi desprinse dintr-un bestiar contemporan. „Am vrut să folosesc nişte figuri iconice ale zborului şi am ales vulturii, din cauza aerului lor imperial. Le-am conferit acestor păsări o înfăţişare aproape demonică, cu limba atârnând şi ochi injectaţi, psihedelic”, mărturisea Starck. În opinia designerului francez, barurile şi cluburile sunt în general percepute ca feminine, iar prin Volar a vrut să schimbe această percepţie: culorile puternice, materialele dure, desenele de mari dimensiuni, şocante şi realiste, graffiti-urile lui REgis Vidal sunt doar câteva dintre elementele care îi dau acestui spaţiu un profil puternic masculin. Primul nivel este acaparat de spaţiul de dans, ce emană energie prin detalii şi culoare, în timp ce la al doilea nivel se desfăşoară un lounge aproape sufocant ca încărcătură vizuală, pentru cei ce preferă conversaţiile şi intimitatea.

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0