Pictura nocturnă sub lupă…

Titlul de față nu propune o inițiere strict academică în lumea poveștilor spuse în stradă… este de fapt o extensie a plăcerii de a gusta imagini caligrafice care recreează o lume și, în același timp, încearcă să se înscrie în această sferă a imposibilității de a trece în alt limbaj fără a o deforma. Fiecare oraș, dar și Timișoara, devine pânza prin care artiștii urbani își exprimă identitatea și stilul. Altfel, la fiecare pas pe care îl facem în oraș sau atunci când așteptăm la stop, sau suntem în trecere prin zone aglomerate ale orașului, descoperim câte un mesaj cu conotații estetice, social-politice. Vedem ziduri care devin vii, care se nasc din vizualizarea imaginilor ce reflectă societatea contemporană. Un spectacol la care suntem invitați și care invită, care ne provoacă prin prisma celor două axe ­ aceea a „valorii artistice” și a „actului rebel”.

Semnificația discursului pictorial controversat ce se hrănește cu antagonisme culturale și social-politice devine un fenomen urban, o caracteristică omniprezentă a orașelor din întreaga lume. Dincolo de articularea unui gest, a unei urme personale declanșate de ideea de a fi acolo în complexitatea urbană devine un act de marcare a teritoriului. În această nouă lumină ne aflăm în fața unui teren conflictual, asimetric și asistăm la o interogare a teritoriului, a relațiilor sociale.

Cultura artei populare urbane, prin natura ei nonconformistă de protest, care ia formă clară de vandalism se manifestă în general pe clădiri în stare de ruină și adeseori ascunse în locații părăsite. În Timișoara au existat multe zone urbane, în special spații industriale, în stare de ruină și descompunere, în care acest tip de artă a proliferat experimentând o evoluție dinamică de-a lungul anilor. Pe măsura transformării zonelor tradițional industriale în centre comerciale și de afaceri, aceste „muzee” de artă populară urbană au dispărut de manieră ireversibilă, iar prezentul articol încearcă să aducă un „omagiu postum” dedicat acestui fenomen care s-a dezlănțuit acolo. Unul din locurile cu cea mai mare concentrație de lucrări de acest tip a fost ruina POLIGRAFIEI, care a fost demolată recent din zona actualului Iulius Town, unde s-a mutat centrul orașului.

Marele public nu a fost conștient de prezența acestor lucrări, dat fiind că au fost realizate în interiorul clădirii, unde artiștii puteau lucra nestingheriți. Să ignoram acest spațiu, un fel de Mecca al artiștilor urbani, este imposibil, pentru că a ocupat un loc aparte în memoria orașului, în identitatea lui…

Când am vizitat acest „muzeu”, acum câțiva ani, asistam la recrearea acestui spațiu prin semnele grafice, prin diverse personaje comice. Se simte aici un efort de plasticizare a jocului dintre abstract și figurativ, ce se concentrează pe transmiterea mesajului astfel încât privitorul să ajungă instantaneu la sens. Multitudinea de mesaje identitare, aglomerarea sau suprapunerea de simboluri și chiar profunzimea înrădăcinării în tradiție au devenit o amprentă uitată în acest peisaj urban. Privite în ansamblu, toate aceste lucrări erau o declarație colectivă, o poveste despre artiști care au lăsat în urmă opere ca mărturie a existenței lor individuale, o exteriorizare a sentimentelor și trăirilor. A fost un „muzeu” unde vocea și talentul exprimau o comunicare interioară și ambiție. Era un spațiu unde timpul devenea fluid, ieri, azi, mâine… nu mai erau delimitări, ci o continuitate.

Spiritul de rebeliune și de protest fundamentează de fapt cultura artei populare urbane, aceasta fiind în același timp esențială pentru înțelegerea complexității orașului modern. Într-un cuvânt, arta populară urbană este un fenomen care se dezvoltă și se desfășoară de mulți ani pe zidurile din întreaga lume, transformându-le în spații vii memorabile și dând viață unor străzi pe care, altfel, trecem fără a le observa. Nu numai că s-a extins din punct de vedere geografic și social, ci a dezvoltat ca practică urbană și estetică o complexitate de forme, tipuri și stiluri. Fiind atât de vechi, dar și atât de contemporane, fiind un subiect atât de controversat și diversificat, reflectă, în cadrul academic, o serie de abordări interdisciplinare și perspective analitice. În timp ce unii consideră street art-ul ca fiind vandalism și încearcă să-l oprească, alții apreciază creativitatea și o încurajează. Cu toate acestea, arta stradală este parte integrantă a zonei urbane, interacționează cu trecătorii, e gândită ca un joc care să provoace reacții și atitudini.

Nu trebuie să căutăm explicații, ci trebuie să înțelegem și să reținem că, dincolo de orice spațiu, nu se găsește nimic (esența, substanța), ci doar un nou spațiu, un impact asupra evoluției peisajului urbanistic, asupra relației dintre artist, spațiu și privitor.