Pleats Please

Procesul tradiţional al designului presupune în primul rând reprezentare: simboluri uşor de descifrat, materiale uşor de asociat cu intenţia autorului sau cu cea a beneficiarului. Procesul experimental al designului înseamnă mai mult decât compoziţii subtile de forme şi programe, înseamnă câmpuri de relaţii, de informaţii şi de acţiuni. Acest proces experimental, care cuprinde şi care se foloseşte de toate mediile virtuale, este singurul capabil să re-genereze materialele şi întreaga abordare a unui spaţiu interior.

Text: Ioana Păunescu
Foto: © Digit-all Studio

Issey Miyake este unul dintre cele mai cunoscute nume din fashion, în special datorită modelelor neconvenţionale şi a reinterpretărilor materialelor textile „clasice”. Şi este, fără îndoială, o imagine bine poziţionată, care are nevoie de susţinere la fel de bine poziţionată în ceea ce priveşte designul magazinelor. Dacă pentru „Tribeca” din Manhattan designerul l-a ales pe Frank O. Gehry, Issey Miyake a optat, pentru Europa, pentru Digit-all Studio, un birou care funcţionează la Chicago şi Paris, condus de arhitectul Ammar Eloueini.

Ne-am fi aşteptat ca, pentru un astfel de nume, Digit-all Studio să apeleze fie la materiale senzaţionale, la inovaţii de ultimă oră, fie la o abordare luxoasă, „nobilă”, care să traducă în mod explicit atât faima designerului, cât şi bugetul cumpărătorului. Ammar Eloueini se bazează însă pe compoziţii rezultate digital, pe forme care ascund în spatele lor o tehnologie specială, dar şi implicaţii la alt nivel decât cel simbolic.

Pentru Issey Miyake, Ammar Eloueini a realizat, pe lângă magazinele „Pleats Please” (linie ultra-populară de îmbrăcăminte, definită de culori puternice, linii extrem de simple, pull-on sau pull-over şi, bineînţeles, de pliuri, introdusă de Issey Miyake în 1993), şi un nou concept spaţial, reinterpretând într-o anumită măsură conceptul A-POC, pornind de la premisa că spaţiul are nevoie în aceeaşi măsură de omogenitate şi multiplicitate. „Issey Miyake concepe modele care merg dincolo de principii stilistice, punând în discuţie direcţiile fundamentale ale materialităţii, ale procesului de fabricaţie şi ale structurii hainelor. Am imaginat un spaţiu din pliuri suprapuse care merg din tavan până în pardoseală. Fâşiile, opace, translucide sau transparente, învelesc spaţiul şi se pot deforma pentru a alcătui tejgheaua, o masă sau un scaun.” Acest proiect are în acest moment trei locaţii posibile, două în Paris şi unul la Nantes.

Deschis în decembrie 2004, „Pleats Please” din Berlin se află în Galeriile Lafayette ale lui Jean Nouvel. Ammar Eloueini a dorit să creeze un interior care să reflecte în primul rând modul în care Issey Miyake priveşte moda, fără a neglija însă display-ul hainelor. Toate piesele au fost realizate cu ajutorul tehnologiei CNC (Computer Numerically Controlled), au fost fabricate în Chicago şi apoi transportate la Berlin, unde au fost asamblate. Elementul principal al designului interior, un perete care delimitează spaţiile de probă şi de depozitare, este completat de bare pentru haine şi de o masă: un design mai mult decât minimalist, un design epurat de orice centimetru care ar putea fi în plus. În spaţiu sunt folosite două materiale: aluminiu şi policarbonat. Adică un metal uşor şi un plastic (material folosit cu precădere în cazul bugetelor extrem de reduse, al cărui nume este mai des asociat cu compartimentările ieftine sau, mai rău, cu gardurile din fier forjat de care proprietarii nu s-au putut despărţi, dar şi le-au dorit mai „pline”, pentru a le proteja intimitatea curţii). Din aceste două materiale (cărora nu li se acordă, în general, niciun atribut de ordin estetic), Ammar Eloueini a conceput câteva piese extrem de interesante, cu îmbinări elegant rezolvate. Aluminiul este element structural, folosit atât pentru panourile de pe pereţi, cât şi pentru barele de haine şi pentru masă (singurul mobilier existent). Suprafeţele de policarbonat care delimitează cabinele de probă, realizate din panouri care formează structuri tridimensionale faţetate, dau o cu totul altă interpretare banalului plastic. Iar apele policarbonatului aduc puţin cu pliurile lui Miyake, fără a intra în concurenţă cu ele.

Magazinul „Pleats Please” din Perpignan, Franţa, deschis în septembrie 2005, este cel de-al doilea din seria de spaţii ale designerului Issey Miyake, realizat cu aceleaşi materiale şi în aceeaşi manieră. Cel mai recent inaugurat (martie 2006) se află în Saint Germain, Paris.