Postmodernism: Style and Subversion 1970-1990. Expo la V&A Museum
Prezentată în cadrul Victoria&Albert Museum până pe 15 ianuarie 2012, „Postmodernism: Style and Subversion 1970-1990” este prima expoziţie de amploare concentrată exclusiv asupra uneia dintre cele mai vibrante mişcări estetice a secolului XX, mişcare care continuă să rezoneze (atât în sens pozitiv, cât şi negativ), cu arhitectura, designul, arta şi cultura populară contemporană. Cuprinzând mai mult de 250 de piese care ilustrează mişcarea încă de la începuturile sale, expoziţia ilustrează stilul multifaţetat şi viziunile radicale ale curentului.
Cu punct de plecare reacţia la viziunea clară, simplă şi unitară a modernismului, postmodernismul experimentează cu o multitudine de stiluri, reflectând fragmente bricolate după principiile complexităţii şi contradicţiei şi aducând o libertate radicală în artă şi design, prin gesturi considerate uneori ironice, alteori – sfidătoare sau absurde. După ce a debutat prin demolarea valorilor teoretice ale curentului precendent (limbajul universal este înlocuit cu pluritatea ideilor şi a stilurilor, iar imaginea idealist-utopică, progresistă şi perfectă a obiectului modern devine distopică, apocaliptică chiar), marcat totodată de proclamarea „morţii” modernismului (pentru istoricul Charles Jencks, modernismul a încetat pe 15 martie 1972, la ora 15:32, odată cu dinamitarea ansamblului Pruitt-Igoe din St. Louis, Missouri), curentul postmodern mixează toate mijloacele artistice (arhitectură, design, film, muzică) şi toate categoriile sociale; dansatori şi coregrafi, regizori, muzicieni, staruri pop, drag queens sau clubberi sunt, deopotrivă, autorii unora din cele mai importante statement-uri ale curentului.
În 1967, criticul italian Bruno Zevi scrie: „cine doreşte să abandoneze mişcarea modernă are de ales între Versailles şi Las Vegas”. Curentul clasic şi cultura populară au fost primele ingrediente ale începutului postmodernismului, care îmbrăţişează principiul cumulării în locul celui al excluderii; pentru Venturi şi Denise Scott Brown, Las Vegas-ul este sursă de inspiraţie, tot aşa cum, pentru Ettore Sottsass sau Alessandro Mendini, monumentele precolumbiene, benzinăriile şi cafenelele de cartier sunt punct de pornire pentru experimente eclectice.
Expoziţia prezintă lucrările numelor sonore ale curentului – Studio Alchymia, fondat la Milano în 1978 de către Alessandro Guerriero, al cărui important membru este Alessandro Mendini, grupul Memphis (fondat, tot la Milano, în 1981, de catre Ettore Sottsass şi un grup de tineri arhitecţi), promotor al designului radical, precum şi Hans Hollein, Giulio Paolini sau Aldo Rossi. Victoria&Albert Museum a selectat piese de referinţă ale curentului, de la obiect – Concrete Stereo (pickup-ul încastrat în bucăţi de beton armat al lui Ron Arad), o fotografie de mari dimensiuni a billboardului „Protect me from what I want” (Jenny Holzer, 1985, Times Square), la opere semnate Andy Warhol şi de Jeff Koons, videoclipuri, coperţi de reviste sau fotografii semnate Robert Venturi.
