Proiect de muzeificare: ruinele vilei romane Seviac

Text: Réka Ţugui

În secolul al XIX-lea, Montréal-du-Gers, o localitate din regiunea Sud-Pirinei a Franţei a fost scena unei descoperiri de mare însemnătate pentru patrimoniul naţional al ţării: vila galoromană Seviac, construită în perioada secolelor III şi IV, şi-a arătat pentru prima oară rămăşiţele localnicilor. A durat aproape un secol până să fie declarată monument istoric şi până să demareze şi cercetările sistematice. Săpăturile arheologice efectuate aici în ultimele patru decenii au scos iveală ruinele construcţiei, împreună cu remarcabilele sale pavimente cu mozaic, care se întindeau pe o suprafaţă de 600 de m2. Şi, cum francezii au o adevărată tradiţie în protejarea şi valorificarea patrimoniului lor naţional, anul trecut s-a organizat un concurs internaţional în vederea alegerii celui mai potrivit proiect de protecţie şi muzeificare a sitului arheologic Seviac.

Câştigător a fost ales arhitectul portughez João Luís Carrilho da Graça, al cărui proiect propune crearea unui sistem de acoperire suspendat deasupra platoului pe care se află vila. Geometria volumului a fost determinată de nevoia de protejare a unor zone mai sensibile, mai ales a celor care cuprind pavimentele cu mozaic. Caracterul abstract al acoperişului răspunde în cel mai înalt grad comandamentelor proiectului, forma sa având nu doar rol de protecţie ci şi de element contrastant, menit să sublinieze ruinele romane.

În ceea ce priveşte structura, aceasta se compune dintr-o serie de stâlpişori amplasaţi în aşa fel încât să nu afecteze zonele cu mozaic, peste care se întinde un sistem metalic cu zăbrele, acoperit cu o pânză translucidă. Volumul este amplasat la o înălţime de 2,5 m deasupra pavimentului, direcţionând privirile asupra denivelărilor uşoare ale sitului, cauzate de excavările petrecute de-a lungul timpului. Prin urmare, caracterul neregulat al rămăşiţelor arheologice este alăturat suprafeţei translucide şi continue a acoperişului.