Banchiza Urbană: Realități paralele: Ferentari Lux
Din aprilie 2016 până în ianuarie 2017 echipa Dela0 a mers zi de zi într-un cartier pe care cei mai mulți îl ocolim sau care ni se pare situat eventual într-o altă țară. Proiectul “Ferentari Lux s-a încheiat cu prezentarea documentarului video “O lună din viața lor”, care urmărește un fragment din viața unei familii de gunoieri de pe Aleea Livezilor. Despre poveste, am discutat cu Vlad Stoicescu, editorul coordonator.
Atât de aproape și totuși atât de departe – e una dintre senzațiile pe care o lasă proiectul “Ferentari Lux”. Ce s-a intenționat prin această documentare jurnalistică a vieții din Ferentari?
Să se facă vizibil (în termeni de cauze, dar și de efecte) ceea ce pare atât de departe, deși e atât de aproape. Până la urmă, Ferentari Lux a fost un pretext să vedem cum arată o comunitate unde oamenii trăiesc nu doar fără acces la lumină, gaze, apă caldă, salubritate, ci – mai mult de-atât – cu un acces precar la servicii publice de sănătate, educație sau siguranță și ordine. Sunt multe astfel de comunități la periferiile orașelor din România, locuri în care prezența instituțională, administrativă a statului există doar pe hârtie, pentru că în realitate oamenii au fost abandonați cu totul. Ferentari Lux este despre eșecul nostru ca societate – dar și un semnal că nu este, totuși, niciodată prea târziu pentru a face ceva.
Ce senzații/așteptări aveați înainte de a demara proiectul și care ar fi gândurile după finalizare?
Aveam, înainte de toate, sentimentul că Ferentariul nu e înțeles decât prin prisma exotismului său. Să citești, să vezi, să auzi ceva despre acest cartier era ca un fel de excursie în savană, unde privești sălbăticia de la o distanță convenabilă, faci trei poze, după care revii la civilizație. Ferentariul este o acumulare constantă, de decenii, a unor probleme sociale. Să ajungem la rădăcina lor și să înțelegem cum s-au așezat în straturi, una peste cealaltă, a fost o țintă importantă. Să spunem ce vedem acolo în așa fel încât cititorii să înțeleagă cum arată o lume care crește din nepăsare a fost scopul final. L-am atins? E dificil de răspuns, pentru că rezultatele nu sunt vizibile atât de rapid. În măsura în care „Ferentari Lux” a arătat că nu ne putem permite, ca societate, luxul de a ignora viața unor astfel de comunități, atunci am reușit.
Cum v-au primit cei din Ferentari în timpul desfășurării proiectului?
Ferentariul este o sumă de oameni diferiți, de grupuri diferite. Prin urmare nu prea e cazul să vorbim la modul general, pentru că lucrurile valabile pe Aleea Livezilor sau Iacob Andrei pot foarte bine să fie radical diferite pe Șoseaua Sălaj. În principiu, în zonele ghetoizate ale cartierului ești primit cu suspiciune, pentru că viața i-a învățat pe oameni că fiecare e pe cont propriu și nu prea are rost să te încrezi în bunele intenții ale unor străini. Cum am reușit, până la urmă? Mergând și-a doua zi, și-a treia zi, și-a patruzecea zi, săptămână de săptămână, lună de lună, din aprilie 2016 până în ianuarie 2017. Dacă o simplă campanie de presă care a încercat să ofere o perspectivă asupra problemelor cartierului a durat aproape nouă luni de zile, vă dați seama cam ce efort sistemic e necesar pentru reglarea situației. Acest efort trebuie însă asumat chiar de astăzi, pentru că deja fiecare zi care trece e una în care se întârzie. Fără utilități, servicii publice și oportunități, oamenii tot achită o factură, una infinit mai scumpă pe termen lung pentru întreaga societate.