Reconversii la Maison & objet Paris
Ca în fiecare sfârșit de ianuarie, Parisul dă unul dintre primele tonuri ale anului în materie de design. Şi, din câte observăm, tonul major este acela al (re)interpretării trecutului ca element esenţial al proiecţiei designului (de) viitor. „Trecutul” este, bineînţeles, aici, un nume generic care ne ajută să desemnăm, pe scurt şi în mare ansamblu, tot ceea ce ţine de tradiţii (de tradiţii specifice şi locale, de tehnici vechi de prelucrare şi de modelare a materialelor), dar şi de ceea ce ţine de istorie, adică de identitatea culturală şi naţională, văzută ca o sumă de momente temporale marcante, importante, definitorii. Distilat prin filtrul prezentului, al actualului, acest „trecut” are capacitatea de a deveni, se pare, însuşi viitorul, însuşi obiectul inovator pe care-l aşteptam, însuşi conceptul original şi unic care reprezintă, în fond, ţelul oricărui artist. Iată cinci exemple reperate în cadrul evenimentului.
Desemnat Designer al anului 2015 de către Maison&Objet, Oki Sato a prezentat, în cadrul Târgului, un răspuns-instalaţie. Chocolatexture este un experiment de conversie a semnelor bidimensionale japoneze în forme tridimensionale – mai exact de traducere a nouă cuvinte onomatopeice japoneze (care desemnează diverse tipuri de texturi) în nouă modele de bomboane de ciocolată cu forme arhitecturale. „Toge toge” (vârfuri ascuţite), „sube sube” (muchii şi colţuri rotunjite) sau „zara zara” (granule) îşi găsesc transcrierea vizuală în miniaturi cu textură corespunzătoare, toate realizate pornind de la un cub din ciocolată cu latura de 26 de milimetri. „Sunt mulţi factori care determină gustul ciocolatei. Pentru a veni cu un nou concept, ne-am concentrat atenţia asupra formei şi, chiar dacă materia primă este aceeaşi pentru toate modelele, texturile diferite au capacitatea de a conferi gusturi diferite”, explică Oki Sato, care a creat o ediţie limitată formată din 400 de seturi de Chocolatexture, destinate lounge-ului (special amenajat cu mobilier tot în nuanţe de ciocolată) din cadrul Maison&Objet.
Pentru a celebra aniversarea a 20 de ani de Maison&Objet, teamLab (un grup de programatori, ingineri, arhitecţi, matematicieni şi artişti japonezi care se autointitulează „ultratehnologişti”) au creat un univers de proiecţii şi de animaţii 3d: o lume onirică, proiectată în timp real şi interactivă, având ca punct de plecare grafica porţelanurilor Imari. Aceste vase tradiţionale japoneze (realizate în oraşul Arita şi binecunoscute europenilor, graţie exporturilor masive de acum mai bine de 300 de ani) cu un etos grafic şi cromatic specific, au devenit subiect pentru un proiect de bistro-café al viitorului. Iar imaginile pictate pe ele au prins, efectiv, viaţă (instalaţia poartă numele de World Unleashed and Then Connecting), după cum explică autorii: „atunci când vasele sunt aşezate pe blat, universul pictat pe ele se desfăşoară în întreg spaţiul, în timp real. Imaginile sunt influenţate atât de poziţia obiectelor, cât şi de mişcarea vizitatorilor. De exemplu, o pasăre care zboară dintr-unul din desene poate să se aşeze pe mâna ta, dacă stai nemişcat, tot aşa cum poate să-şi ia zborul dacă faci o mişcare bruscă.” Cu alte cuvinte, imaginea grafică specifică a fiecărui obiect creează, prin raportare la imagini ale obiectelor alăturate şi la acţiuni umane, o nouă lume, un nou flux de imagini, în continuă schimbare.
„În sensul propriu şi în accepţiunea cea mai profundă, am pornit aici în căutarea unei arte vii”, explică Elisabeth Leriche, cea care a pus în scenă „Secretele atelierelor”, expoziţie care s-a concentrat în jurul „materiilor prime: pământ, porţelan, metal, sticlă şi lemn, alcătuind un voiaj iniţiatic în căutarea unor gesturi unice şi a unor tehnici de excepţie.” Astfel dezvăluite, culisele creaţiei obiectului de design pun tehnicile neo-artizanilor într-un context actual, şi anume în acela al restabilirii unei relaţii mai strânse, mai interdependente, între artist şi atelierul său.
În acelaşi registru, „Talents a la carte”, secţiune a Maison&Objet dedicată tinerilor designeri, a selectat, anul acesta, şase nume mexicane, dintre care şi Perla Valtierra, ceramist şi designer care experimetează cu tehnici şi produse naturale, locale, interpretând tradiţiile şi contextul cultural pentru a crea obiecte dedicate uzului zilnic. Alături de un alt duo de design mexican, FOAM (Omar Ramos şi Alejandro Grande), Perla Valtierra a creat o colecţie de obiecte ceramice ilustrând valorile estetice şi moştenirea tradiţiei din Mexic.
În curând, mai precis între 10 şi 13 martie, Maison&Objet va ajunge la Singapore, acolo unde îi va avea ca invitaţi speciali pe Lyndon Neri şi Rossana Hu, fondatori ai Neri&Hu, un studio de design şi cercetare (desemnat Designer of the Year 2014 de Wallpaper*) şi apreciat, printre altele, şi pentru studiile cu caracter istoric, reflectate în proiecte ca magazinul Camper din Shanghai, o reconversie a unui depozit într-o „casă în casă” construită din lemn recuperat, şi cărămidă gri, cu o estetică inspirată din imaginea tradiţională a străzilor înguste ale vechiului oraş.