Renovare clădire str. Palanca în Timişoara
Aflată în situl urban protejat „Cartierul Cetate din Timişoara – secolele XVIII-XX”, clădirea din strada Palanca nr. 4 a fost ridicată între anii 1836-37 ca imobil de locuinţe pentru clericii catolici de Cenad cu reşedinţa la Timişoara. Renovarea ei şi aducerea la standarde contemporane din punctul de vedere al confortului şi al funcţiunilor a determinat transformarea mansardei existente într-un spaţiu pentru trei unităţi de birouri, accesate dintr-un hol comun.
Cele trei spaţii de birouri se desfăşoară de-a lungul celor trei corpuri de clădire – două existente şi unul reconstruit – grupate în jurul unei curţi interioare situate pe a patra latură a parcelei. Pentru a se integra discret în imaginea exterioară a clădirii, iluminarea şi ventilarea naturală au fost realizate prin prevederea unor ferestre de mansardă, amplasate izolat sau în grupuri de câte două – pe orizontală sau pe verticală – în funcţie de geometria structurii şarpantei existente.
De asemenea, amplasarea ferestrelor la înălţime mai mare sau mai mică, în funcţie de linia popilor secundari care asigură ruperea de pantă în apropierea streşinii – un element important în estetica faţadelor, care a fost conservat – asigură iluminarea suficientă a centrului interioarelor (pentru ferestrele amplasate aproape de coamă), respectiv permite contactul vizual cu exteriorul (în cazul ferestrelor cu parapet normal). Acest joc aparent aleatoriu cu înălţimea ferestrelor de mansardă, dictat însă de logica precisă a structurii acoperişului existent, favorizează dinamismul spaţiilor, care sunt deschise fie spre cer, fie spre orizontul desenat de acoperişurile Timişoarei, atât de unitar compuse într-un mozaic de texturi şi forme cu patină istorică.
Pentru a permite amenajarea fiecărui birou în funcţie de opţiunile destinatarului, linia generală a renovării a fost una simplă, definită de culoarea lemnului natur al pardoselilor şi al structurii din lemn aparente şi de albul suprafeţelor înclinate. Câteva accente discrete sunt treptele scării principale, purtând textura şi culoarea închisă a lemnului din secolele trecute şi uşiţele din fontă pentru curăţarea hornurilor, a căror vechime este pusă în valoare de albul placării moderne a hornurilor care le serveşte drept fundal.
Clădirea amplasată pe colţ, la intersecţia străzilor Palanca şi Traian Doda, îşi expune către spaţiul public cele două faţade restaurate şi învelitoarea cărămizie din ţiglă ceramică, în care ferestrele de mansardă se integrează cu discreţie. Respectarea la mansardă a axelor de simetrie ale ferestrelor de la parter şi etajele 1 şi 2, contribuie la păstrarea aspectului clasic al clădirii şi pune în valoare arhitectura iniţială a acesteia.