Rezultatele concursului de idei Case ecologice în Delta Dunării

Concursul organizat de Asociaţia Ivan Patzaichin – Mila 23, în parteneriat cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor din România, South Regional Office – Bastoy Pri­son Norvegia şi Asociaţia Romano­ButiQ a fost lansat în cadrul proiectului de stabilire a unui mecanism ecologic de reintegrare socială a deţinuţilor din mediul defavorizat. Proiectul are ca scop implicarea acestora în activităţi de instruire şi calificare în meserii şi meşte­şuguri tradiţionale şi cuprinde două etape. Prima propune realizarea unui curs practic pentru construcţia a 5 clădiri ecologice ce vor fi realizate cu materiale locale şi suport local, iar a doua dezvoltarea de cursuri de calificare pentru 5 meşteşuguri distincte folosind cele 5 clădiri realizate anterior. Concursul i-a provocat astfel pe participanţi să vină cu idei pentru construirea celor 5 case ce vor servi drept ateliere de lucru şi conştientizare pentru deţinuţi. Prin concurs s-au căutat idei de punere în operă a materialelor locale, într-o manieră tradiţională sau contemporană, inspirată din tehnologiile locale. Juriul, format din Ivan Patzaichin, Teodor Frolu, Augustin Ioan, Andrei Şerbescu, Bogdan Mihalca, Bruno Andreşoiu şi Dana Cenuşă, a acordat trei premii şi o menţiune.

Locul I Casa – Atelier dintre ape Autor: 3 într-o barcă (Preda Cătălina Dana, Staicova Karina, Vasile Mara)   Proiectul oferă ocazia de a experimenta, a construi şi a înţelege valenţele unor mate-riale tradiţionale, dar care încep să ocupe tot mai mult loc în viaţa contemporană, Atelierul este o casă uşoară, liniştită, integrată în peisajul linear din apropierea gurilor Dunării, cu linii şi forme simple ce se regăsesc în locuinţele oamenilor Deltei. O casă adaptată peisajului fără accente spectaculoase de vegetaţie de pe grindul Tătaru, la clima cu valori extreme de temperatură şi vânt dominant dinspre NE, construită cu materiale ce pot fi considerate „sărace”, incluse însă într-un sistem de prefabricare al construcţiei. Inspirată din casele lipovenilor, din ştiinţa lor de a-şi amplasa clădirea în funcţie de mişcarea soarelui, iluminată şi ventilată prin golurile amplasate pe faţade opuse, casa are panouri / obloane care se pot închide şi deschide în funcţie de necesităţi, lăsând-o să respire asemenea unei plante.  

Locul II Ceramică la Chilia, Autor: E200 (Tache Andrei, Vasile Ştefan, Bara Roxana)   Construcţia foloseşte tehnica zi­dă­riei cu pământ bătătorit, în care au fost adă­ugate lespezi ceramice, pentru a proteja pe­reţii de apele meteorice. Şarpanta este al­cătuită din lemn, preponderent din dulapi, care pot fi înlocuiţi de stâlpi subţiri cuplaţi câte doi, dacă lemnul disponibil nu are diametru suficient de mare. Acoperirea este din stuf, iar tâmplăria din lemn. Proporţia construcţiei este tipică zonei, însă aspectul pereţilor şi geamurile bandă, necesare pentru o bună iluminare a atelierului, sunt inovaţii ce vin în folosul temei de proiect. Inconsecvenţa cromatică între faţade şi imaginea 3d a unor elemente constructive este asumată în ideea unei explorări permanente şi a continuării proiectului. Deşi zidăria cu pământ bătătorit presupune un material ieftin, nu este o tehnică ieftină din pricina forţei de muncă pe care o implică. Totuşi, în cazul de faţă, în care munca este asigurată, se dovedeşte a fi extrem de utilă.  

Locul III Atelier de tâmplărie, Autor: Projarh Construct (Ghiţă Adrian, Coman Iuliana)   Atelierul de tâmplărie propus se adaptează la condiţiile de mediu specifice Deltei Du­nării, folosind materialele locului şi tehnicile de construcţie tradiţionale, căutând să răs­pundă în acelaşi timp nevoilor meşterilor ce vor folosi atelierul. Construcţia se orientează cu faţada principală spre SE, opunându-se astfel vânturilor puternice din timpul iernii, dar protejându-se pe timpul verii de soarele puternic prin intermediul prispei precum şi a spaţiului acoperit care se extinde în continua­rea atelierului de montaj. Acest spaţiu va putea fi extins sau restrâns, precum şi acoperit de către meşteri, modificându-şi astfel aspectul. Pereţii dublaţi creează în spaţiul liber dintre ei zone de de­pozitare a lemnelor şi uneltelor, ajutând şi la izolarea termică a casei. Învelitoarea din stuf coborâtă pe pereţii casei până la nivelul soclului are de asemenea rolul de a izola termic. Pe zona prispei, stuful va umbri la orele amiezii, permiţând iluminarea interiorului prin decupajele din dreptul golurilor.  

MenŢiune Marangozerie în Delta Dunării Autor: Simiraş Mihnea   Un marangoz şi ucenicii săi se adună să meş­­­terească bărci într-un şopron. Aceasta este ipostaza în jurul căreia s-a conturat pro­iectul. Apoi, mişcările lor în spaţiu şi dife­ri­tele necesităţi ergonomice au conturat un spaţiu punctat de locuri de lucru sau de o­di­h­­nă, luminate mai mult sau mai puţin, des­chi­se sau cu posibilitatea de a fi deschise, separate sau cu posibilitatea de a fi coma­sa­te. La nevoie, spaţiul se poate securiza prin închi­derea obloanelor. Punctele de lumină (feres­tre sau luminatoare) se aglomerează sau se răresc în funcţie de necesităţile de ilu­minare naturală a diferitelor activităţi. Spa­­ţiul este încălzit printr-o sobă de cără­mi­dă pe lemne, care oferă în plus posibilitatea de a pregăti o cafea sau un ceai, încălzind în acelaşi timp apa printr-un sistem de serpentine de cupru incorporate. La intrare se află o prispă gene­roasă care adăposteşte şi de­po­­zitul de lemne, ventilat permanent şi ac­ce­sibil şi celorlalţi meseriaşi din casele ală­turate. Totul e construit din materiale lo­ca­le, utilizând tehnici specifice zonei, mai e­xact, pe o fundaţie de piatră se ridică un sche­let de lemn, se bate lut pe interior şi pe exterior (pe o structură de nuiele împletite) şi se acoperă cu o pălărie generoasă de stuf.