School of Arts, University of Kent
În 2007, conducerea Universităţii din Kent a organizat o competiţie de arhitectură pentru proiectarea unui nou sediu al Facultăţii de Arte din cadrul campusului. Juriul a apreciat calităţile estetice ale fiecăreia dintre cele cinci propuneri înscrise în concurs, dar s-a oprit asupra aceleia care, dincolo de aspectul său, putea cu adevărat găzdui o şcoală de teatru, film şi arte vizuale. Alegerea s-a dovedit a fi cea corectă, noua clădire, finalizată în vara acestui an, fiind recompensată cu un premiu RIBA, atât pentru prezenţa sa fizică, cât şi pentru crearea unui sentiment de comunitate în rândul studenţilor şi al profesorilor.
Purtând numele regizorului britanic Derek Jarman (1942-1994), construcţia marchează acum intrarea în campusul Universităţii din Kent, pe locul unui fost sens giratoriu. În colaborare cu arhitectul peisagist Farrer Huxley, echipa Hawkins/Brown a creat şi două noi spaţii publice, respectiv o piaţă urbană în faţa noii clădiri şi un scuar ce realizează legătura dintre aceasta şi sediul Facultăţii de Arhitectură. Graţie amplasării sale, acest al doilea spaţiu le oferă studenţilor şansa de a-şi expune lucrările sau de a organiza spectacole, facilitând, în aceaşi timp colaborarea dintre cele două departamente.
Structura clădirii Jarman este placată integral cu zinc, deschiderile apărând drept goluri împuşcate, situate la intervale regulate în cadrul faţadei. Graţie suprafeţelor generoase de sticlă incluse în peretele-cortină, interioarele sunt iluminate în mod natural şi, în acelaşi timp, activitatea desfăşurată în cadrul primelor niveluri ale clădirii poate fi observată din exterior. Protecţia solară se realizează prin intermediul reţelei de zinc încorporate în faţadă, ce nu solicită prezenţa unui dispozitiv extern de umbrire. Clădirea este flancată de două scări de urgenţă care, dincolo de rolul lor funcţional, temperează aspectul solid, monolitic al ansamblului.
La interior, birourile, amfiteatrele şi atelierele sunt dispuse în jurul unui atrium generos, dezvoltat pe verticală. Prin prezenţa gurilor de vânt dispuse în formă de piramidă, acesta asigură şi ventilarea naturală a clădirii. Secţia de film din cadrul facultăţii este singura care necesită ventilare mecanică, pentru optimizarea acusticii. Atriumul adăposteşte, de asemenea, scara principală, realizată din oţel şi prevăzută cu spaţii de legătură, ideale pentru întâlniri şi schimburi informale între studenţi şi profesori.
Arhitecţii au optat pentru o cromatică neutră, în negru, alb şi tonuri de gri, pentru a crea o senzaţie de ordine şi echilibru într-un spaţiu debordând de activitate şi energie. Acest fundal este punctat de accentele roşu-aprins ale pieselor de mobilier şi panourilor de afişaj. Mai mult, corpurile de iluminat cu formă sferică, dispuse în cascadă, realizează conexiunea vizuală între diferitele segmente ale clădirii. La nivelul acoperişului, birourile personalului universitar sunt dispuse în jurul unei terase generoase, ce poate fi folosită ca spaţiu de curs, atunci când vremea o permite. Astfel, arhitecţii de la Hawkins/Brown au creat o structură flexibilă, adaptabilă şi deschisă, capabilă să evolueze în acelaşi ritm cu instituţia pe care o găzduieşte.