Serpentine Sackler Gallery
Inaugurat la sfârşitul lunii septembrie 2013 în Kensington Gardens din Londra, proiectul semnat de Zaha Hadid Architects a stârnit, ca de obicei, reacţii dintre cele mai diferite. Deşi este prima structură permanentă propusă pentru capitala britanică, Serpentine Sackler Gallery reprezintă de fapt a treia colaborare a biroului londonez cu Serpentine Gallery: în anul 2000 au inaugurat Serpentine Gallery Pavilion Commission, iar în vara lui 2007, în colaborare cu Patrick Schumacher, au realizat instalaţia Lilas, care s-a bucurat de aprecierea publicului.
În cazul de faţă, tema proiectului cerea conversia unei clădiri în stil neoclasic din 1805, care a funcţionat ca depozit şi magazin de muniţii, într-o galerie de artă, dar şi extinderea acesteia printr-un al doilea spaţiu, multifuncţional. A rezultat un proiect cu două feţe, diferite: The Magazine, o clădire de secol al XIX-lea de cărămidă, şi o structură tensionată contemporană, caracterizată de unii critici drept un gest exhibiţionist prin contrastul masiv cu cadrul existent.
Cele două spaţii acoperite cu bolţi cilindrice din cărămidă, unde era depozitat înainte praful de puşcă, au fost eliberate de orice pereţi de compartimentare fără valoare istorică pentru a obţine zone ample şi deschise pentru expoziţii. Totodată, curţile interioare din cadrul ansamblului au fost acoperite şi transformate în spaţii expoziţionale sau de proiecţii, cu luminatoare ce pot fi, la nevoie, acoperite. În completarea acestor zone de expunere există şi un portic destinat socializării, mărginit de o colonadă în ordin doric către faţada principală. Aceasta a fost păstrată aşa cum era în anul 1820, singura modificare majoră constând în deplasarea intrării pe axul principal, cu scopul obţinerii unei imagini simetrice.
Cel de-al doilea spaţiu major nu a primit o funcţiune fixă; poate deveni atât restaurant – cafenea, cât şi sală de lectură sau loc de discuţii şi socializare. În profund contrast cu construcţia de cărămidă existentă, extensia propusă poartă marca biroului Zaha Hadid Architects, caracterizându-se prin fluiditate şi o siluetă senzuală. O membrană albă, lucioasă, de fibră de sticlă şi Teflon se mulează după o structură tensionată din oţel şi se unduieşte fie până la linia de maximă înălţime, fie până când atinge terenul în trei puncte ale perimetrului său, părând la un moment dat că îmbrăţişează corpul The Magazine. Cinci coloane de oţel contribuie la susţinerea acestei membrane şi formează la partea superioară luminatoare decupate după aceleaşi forme organice care caracterizează întreaga intervenţie. Închiderile verticale sunt în totalitate de sticlă, fără rame, pentru a accentua senzaţia de continuitate între interior şi grădinile exterioare. Fabian Hecker (lider de proiect) afirmă că aceasta este una dintre cele mai complexe structuri propuse de biroul său şi că trei echipe de ingineri au experimentat îndelung limitele materialelor folosite până când s-a ajuns la forma dorită.
Deşi arhitecţii susţin că ceea ce şi-au propus de la bun început a fost ca noul volum, prin transparenţă şi dinamism, să fie complementar clădirii masive şi calme în stil neoclasic, abordarea nu a primit numai feedback pozitiv. Ceea ce s-a reproşat proiectului a fost o atitudine indiferentă faţă de context şi dorinţa de a epata gratuit, dar, într-un final, probabil că nimeni nu se aştepta la o abordare „cuminte” de la Zaha Hadid.