Ștefan Radu Crețu despre artă și instalația realizată la Sibiu International Street ART Festival 2017

Festivalul de Street Art de la Sibiu și-a încheiat recent a III-a ediție, în care a continuat demersul început în cadrul primelor două – acela de a revitaliza orașul prin artă stradală. Anul acesta, Ștefan Radu Crețu, un artist ale cărui lucrări cinetice au ajuns în muzee din multe colțuri ale lumii, a fost invitat să realizeze o instalație. Despre lucrarea pe care o semnează la Sibiu, surse de inspirație și percepția publicului asupra artei sale am vorbit cu el, imediat după terminarea festivalului.

Ștefan Radu Crețu și pietrele cu elice care survolează centrul istoric al Sibiului

Având contextul implicării la SISAF 2017, am vorbit cu Ștefan Radu Crețu, artistul care a realizat, pentru al doilea an, o lucrare prin care reușește să aducă un plus aspectului unor zone care au nevoie de revitalizare – nu printr-un mural, ci printr-o instalație inedită.

Artistul a realizat „Heliostones” – o instalație formată din peste 25 de piese din BCA, care sunt atașate pe diferite clădiri din oraș fără să le afecteze fizic, folosind ca sprijin cuiele sau suporturile de cabluri deja existente pe pereți. Acestea au atașată câte o elice colorată, putând astfel survola și ateriza pe câteva clădiri afectate de timp și oameni, în zona centrului istoric al Sibiului: pornind din Piața Mare, trecând pe strada Arhivelor și mergând de-a lungul străzii Cetății.

Fiind o intervenție minimalistă, instalația este „un scenariu urban, care atrage atenția într-un mod subtil și ludic asupra unor clădiri cu probleme de integrare vizuală. Exemplele de clădiri vizate sunt în mare parte cele care au nevoie de restaurare sau sunt puse într-un context nefavorabil prin asocierea lor cu pubele de gunoi sau pereți vandalizați”, dezvăluie Ștefan Radu Crețu. Cât despre motivația din spatele acestei lucrări chiar în orașul în care locuiește și lucrează, artistul spune că „este un mod de a arăta că suntem preocupați de felul în care arată orașul nostru”.

Despre surse de inspirație și acceptarea artei unui artist „altfel”

Unde îți cauți inspirația pentru instalațiile realizate? Direct în natură, unde vezi forme cu sau fără viață, ori expunându-te constant la un volum mare de noi specii, noi materiale și noi tehnici de lucru?

Inspirația are o legătură strânsă cu natura, într-adevăr, însă căutarea pornește de fiecare dată de la un concept, prin care pot face o selecție de elemente din care să rezulte o forma hibridă, unică. Totodată, contextul, mesajul și spațiul conduc la alegerea proporției și formei finale.

Instalațiile hibride, cinetice pe care le realizezi au ajuns în multe muzee internaționale. Crezi că te-a ajutat că ai accesat o zonă nișată în artă sau, dimpotrivă, nu ți-a dat destul avânt în a convinge că sunt la fel de voloroase precum formele mai clasice?

Instalațiile mele rămân într-o zonă destul de experimentală. Îmi este greu sau aproape imposibil să mă repet în ceea ce realizez și am ajuns să îmi asum tot ce fac. În încercarea de a concentra totul într-un statement, mi-am dat seama că nu trebuie să urmezi un curent sau trend confortabil. Sinceritatea unei lucrări este, de fapt, valoarea pe care publicul vrea să o simtă, care este de fapt reflexia artistului în momentul în care a creat acea stare.

Zona de nișă nu este un punct de aspirație, el vine sau nu de la sine. Important este ce lași în urmă, însă fără sa pui prea mare preț pe urmări. Astfel, odată eliberat de presiune, rămâi doar tu și arta – valabil atât pentru artist, cât și pentru public.

Voci bune și rele se aud peste tot, dar comparativ cu deschiderea de afară, România cum ți-a acceptat actul artistic?

România se dezvoltă. Optimist vorbind, merge într-o direcție bună și odată cu acest proces se mărește și apetitul pentru artă. Cred că este doar o chestiune de timp să înțelegem ce este arta și cum se ramifică ea, pentru a putea avea ulterior preferințe.