Structuri de lumină
Întâlnirile şi discuţiile între beneficiar şi arhitect au cel mai adesea o latură conflictuală. Fie arhitectul se simte ameninţat de lipsa de entuziasm a viitorului locatar, considerându-şi neapreciată „viziunea”, fie beneficiarul se simte „cobai” în mâinile dornice de experiment ale arhitectului.
Dacă situaţiile în care arhitectul se supune întru totul dorinţelor clientului, uneori rezultatele fiind monstruoase, sunt destul de comune, cele în care arhitectului i se dă mână liberă pentru a crea un întreg habitat sunt foarte rare. Dar există: un exemplu îl reprezintă amenajarea acestui apartament, pe două nivele, dintr-un bloc recent construit.
Apartamentul aproape banal, deloc generos în ceea ce priveşte suprafaţa, a reuşit să se transforme într-un spaţiu cu stil, elegant şi dinamic în acelaşi timp, prin discursul extrem de elaborat al luminilor şi al materialelor. Fapt deloc întâmplător: arhitectul este absolventul unui curs special de „lighting design” şi stăpâneşte secretele luminii ambientale. Locuinţa nu se însufleţeşte însă doar prin reţeaua de lămpi, spoturi, scafe, fante etc., ci în primul rând prin valorificarea luminii naturale.
Pentru a dărui spaţiului de zi maximum de luminozitate s-au operat anumite modificări structurale: un spaţiu de depozitare a fost desfiinţat, iar unul dintre pereţii bucătăriei a fost înlocuit cu unul din sticlă perfect transparentă. Astfel, lumina naturală, ce pătrunde prin geamurile mari ale livingului şi ale bucătăriei, are cale liberă până în punctul-zero al locuinţei: uşa de la intrare.
De asemenea, pentru a puncta funcţionalităţile diferite ale anumitor zone, arhitectul a recurs la alternanţe de material, unele uşor de remarcat, altele mai subtile. În primul rând, parchetul masiv, de culoare închisă, folosit pentru pardoseala livingului a fost înlocuit în bucătărie cu gresie. Tot aici, plăci dreptunghiulare de culoare roşie marchează ritmic, chiar la nivelul mesei, peretele de sticlă ce separă bucătăria de dining. În living-ul deschis, parchetul urcă şi pe unul dintre pereţi, creându-se însă o zonificare în pardoseală prin inserţia unor bucăţi foarte deschise la culoare. Din când în când, roşul apare timid, în detalii, salvând apartamentul de la seriozitatea aproape monotonă pe care i-o impun culorile grave.
În acest spaţiu deschis, nota de dinamism vine din accentele de culoare. Spre exemplu, peretele ce închide spre exterior locul de luat masa, de un gri cenuşiu cu nuanţe de mov, este pus în evidenţă prin două lămpi roşii din sticlă de Murano, venite din Italia. Iar peretele rămas între bucătărie şi living este îmbrăcat într-un tapet argintiu, ce se aprinde după-amiaza de la lumina filtrată de draperiile cu aspect metalic. Mobilierul nu încarcă deloc spaţiul, ci îl structurează prin liniile sale exclusiv drepte.
Scara cu trepte din granit, ce face legătura între cele două nivele, este liberă, fără niciun fel de balustradă. Calitatea ei de obiect pur sculptural este pusă în evidenţă prin accente de lumină, cel mai spectaculos rol jucându-l peretele din sticlă colorată al băii copilului.
Etajul, unde se găsesc dormitorul matrimonial şi camera copilului, continuă linia de amenajare a livingului, de unde şi armonia întregului spaţiu. Deşi închis la culoare şi sobru ca linie, mobilierul dormitorului se însufleţeşte prin lumină, căpătând diverse nuanţe în momente diferite ale zilei. Camera copilului este singura care sparge registrul general, prin exuberanţă cromatică. Cele două băi închid şi valorifică la maximum jocul luminii şi al texturilor, care de altfel constituie „cartea de vizită” a acestei amenajări.