Studio Posehuset
Un grajd dintr-o localitate daneză a devenit, prin intervenţia Svendborg Architects, susţinută de alegerea inspirată a materialelor, un spaţiu inedit, ce re-creează spectacolul peisajului în interior, conturând o atmosferă propice contemplării şi revelaţiei artistice.
Studio Posehuset a devenit un proiect exemplar, prin care o clădire domestică modestă a fost transformată într-un habitat al libertăţii de exprimare creativă.
Metamorfoza fostului staul în spaţiu contemporan are în spate o poveste interesantă. Numele Posehuset – „casa pungilor” – vine de la faptul că fosta proprietară a terenului colecţiona cu pasiune sacoşe din plastic. Astăzi, păstrarea denumirii întregului proiect reflectă succesul noilor proprietari de a crea un conţinut diferit într-un tipar existent. La propriu. Actualul atelier este, prin natura amplasamentului său, o anexă a cabanei din lemn care se află într-un cartier idilic, înconjurat de păduri, cu o atmosferă aproape rurală. Noii proprietari, un cuplu de artişti implicaţi în producţie muzicală şi actorie, au renovat întâi casa de pe teren, gândind-o şi ca studio, dar şi-au dat repede seama că spaţiul este insuficient. A apărut astfel ideea transformării modestei clădiri din cărămidă aflate la una dintre extremităţile locuinţei într-o zonă de lucru multifuncţională.
Cei 25 de metri pătraţi ai clădirii au devenit, dintr-odată, extrem de preţioşi, iar primul pas a fost transformarea radicală a structurii şi anvelopantei acoperişului. Noul acoperiş dezvăluie un spaţiu mai generos, sensibil mai înalt decât timpanul (încă vizibil) al vechii construcţii. Acest puzzle de panouri negre mate este accentul ce indică caracterul modern al intervenţiei: se ridică din cutia iniţială a zidurilor groase de cărămidă tencuită şi aduce lumină din exterior prin ferestre VELUX, de dimensiuni diferite, contrastând în mod plăcut cu regularitatea bazei. Este deja ştiut că, pentru a funcţiona din punct de vedere termic, stratul izolator trebuie să fie uniform aplicat pe toată suprafaţa exterioară a unei clădiri, eliminând punţile. În cazul Posehuset, unde s-a dorit păstrarea faţadei iniţiale, „cutia” continuă termoizolantă a fost adăugată la interior, acoperind golurile vechiului staul. Această decizie tehnică a ridicat problema comunicării vizuale între cele două lumi, cea de dinăuntru şi cea dinafara vechii/noii case.
Singurele puncte de dialog direct au devenit cele trei ferestre VELUX amplasate pe una dintre pantele acoperişului plus uşa de acces, integral din sticlă. Secţiunea transversală fiind, deci, doar pe jumătate luminată, arhitecţii au introdus suprafeţe care reflectă lumina pe cealaltă jumătate. Acoperite cu oglinzi, una dintre pantele acoperişului şi peretele lung pe care aceasta coboară dezvăluie un spaţiu multiplicat ce aduce peisajul înăuntru. Rezultă un fel de spaţiu optic, asemănător cu o oglindă stradală. În cuvintele beneficiarului, „modul surprinzător în care natura este atrasă în interiorul camerei prin ferestrele de pe acoperiş şi reflecţiile de pe perete sunt o constantă sursă de inspiraţie”.