Tehnică şi creaţie în bijuteria contemporană

În perioada 18-20 octombrie a avut loc cea de-a patra ediţie a Jewelry Design Fair, eveniment care a reunit creaţiile absolvenţilor Assamblage – Şcoala de bijuterie contemporană. 30 designeri, trei zile de expoziţii, conferinţe şi workshop-uri pe tema bijuteriei contemporane au adus în atenţia publicului domeniul emergent al bijuteriei ca formă de artă independentă.

În natură, forma se subordonează funcţiunii. În artă şi design, limitele dintre tehnică şi idee variază şi se influenţează reciproc. La final de eveniment, i-am invitat pe o parte dintre expozanţi să-şi exprime părerea cu privire la raportul dintre tehnică şi creaţie în bijuteria contemporană şi să ne povestească despre cum percep această interdependenţă.

Anamaria Dobraş:
Cred că raportul dintre tehnică şi creaţie trebuie să fie unul de echilibru, de susţinere şi totodată de completare reciprocă. Când vine vorba de bijuteriile semnate de mine, în procesul de creaţie dau frâu liber imaginaţiei, iar în procesul de manufacturare al design-ului de pe hârtie mă folosesc de o paletă tehnică diversificată pentru a putea aduce la viaţă bijuteria cât mai exact şi cu cât mai puţine compromisuri.

Dana Dorofte:
Eu nu cred într-o proporţie prestabilită dintre tehnică şi creaţie care să fie definitorie în bijuterie. Obiectul de artă, în general, este susceptibil de-a fi fost creat mai mult cu mintea sau mai mult cu inima. Creaţiile mele se nasc odată cu ideea, dar devin palpabile odată cu tehnica. Nu este însa o regulă, fiindcă nu de puţine ori se întâmplă şi reversul: manifestarea unei tehnici produce revelaţia, iar eu pe aceasta din urmă o prefer fiindcă aduce cu sine entuziasmul şi dezvăluirea neaşteptată a unui adevăr ascuns.
Adina Marin:
De la idee la obiectul palpabil se trece prin procesul manufacturii, unde intervine tehnica. Eu am experimentat două variante. Am descoperit şi învăţat mai întâi tehnica şi apoi am conceput bijuteriile în funcţie de aceasta. A doua abordare a fost să-mi gândesc bijuteriile neţinând cont de limitările tehnicii şi să improvizez pe parcurs, să mă documentez, să mai învâţ. Pentru mine, a doua variantă funcţionează cel mai bine.

Alexandra Ungurelu:
Întotdeauna pornesc de la creativitate, încep cu ideea şi termin cu tehnica, de la o schiţă pe hârtie la un obiect finit. După o serie de colecţii şi multe exerciţii am realizat că prelucrarea, finisajul şi alăturarea unor piese este posibilă şi are efectul dorit doar dacă se foloseşte tehnica potrivită. Raportul dintre tehnică şi creaţie variază constant pentru mine. Câteodată ideea este de ajuns, alteori tehnica subliniază ideea.

FashionMachine:
Bijuteria se naşte mai întâi în mintea noastră. Însă, fără a avea tehnica necesară, lucrurile imaginate nu pot deveni realitate. Lipsa tehnicii reprezintă o limitare a potenţialului creator. De aceea tehnica şi creativitatea sunt elemente primordiale pentru crearea bijuteriei.

Noha Nicolescu:
În bijuteria contemporană, tehnica şi creaţia, puse împreună într-o balanţă, se regăsesc într-o stare de echilibru. Tehnica este un limbaj, fără de care expresia artistică nu se poate materializa, iar lacunele ei limitează mult creatorul. Sunt într-o permanentă tatonare creativă şi perfecţionare tehnică. Îmi doresc ca acest demers să se reflecte în bijuteriile mele.

Cristina Popa:
Totul în bijuterie ca şi în celelalte domenii ce pun accentul pe vizual, pleacă de la o idee, un desen, o premisă care se transformă în concept şi care trebuie transpusă în realitate. Aici intervine tehnica şi partea de inginerie din spatele produsului finit. Tehnica, cred că este ideal să rămână “invazivă” în sensul de a permite obiectului să parcurgă drumul concept-produs într-un mod cât mai natural, rămânând cât mai subtil şi sincer în forma lui finală. În procesul meu de realizare al unei bijuterii, parcurg paşii pornind de la o idee trecând prin schiţe, concept, machetare la scară, proporţionare ideală şi inginerie (suduri, funcţionalitate, purtabilitate) astfel încât să ajung la un obiect-prototip care să mi se pară perfect.

Ioana Streza:
Pentru mine raportul dintre creaţie şi tehnică în bijuterie şi în orice domeniu creativ de altfel este 1:1. Fără a şti cum se face, fără practică, ideile rămân blocate sau apar compromisuri aşa cum fără creativitate nu se pot naşte idei inovatoare. În ceea ce fac încerc să corelez de la început ideea cu procesul de realizare deoarece frumuseţea obiectului vine şi din această armonie.

Silvia Suotean:
În cazul meu tehnica are un cuvânt greu în bijuteria făcută de mine. De la concept şi până la piesa finală elementele se transformă în acelaşi timp cu technica folosită. Metalul, pietrele folosite, ambele gravitează în jurul tehnicii. Din desen o piesă nu are suflet, atunci când încep să o lucrez ea captează energie, prinde viaţă, îşi începe povestea astfel încât techica este cea care scrie această poveste, care leagă autorul de piesă. În cazul meu tehnica influenţează obiectele lucrate de mine într-o proporţie foarte mare.

Bianca Grindeanu:
Bijuteria se naşte mai întâi în mintea noastră. Însă, fără a avea tehnica necesară, lucrurile imaginate nu pot deveni realitate. Lipsa tehnicii reprezintă o limitare a potenţialului creator. De aceea tehnica şi creativitatea sunt elemente primordiale pentru crearea bijuteriei.

Andreia Popescu:
În bijuteria contemporană este obligatorie îmbinarea creativităţii cu execuţia tehnică. Pe de o parte, o execuţie tehnică de excepţie susţine şi facilitează înţelegerea cât mai corectă a conceptului bijuteriei. În acest fel privitorul va avea o imagine cât mai clară a conceptului. Pe de altă parte, cultura tehnică pe care fiecare designer ar trebui să o aibă, ajută la găsirea metodelor cele mai clare pentru a realiza propriul concept. Nu este suficient ca designerul sa dispună de creativitate. Este obligatoriu sa aibă un bagaj, o cultură tehnică cât mai vastă şi bine însuşită.

Alis Lalu:
Sigur că partea de realizare efectivă este foarte importantă în obţinerea unei bijuterii desăvârşite, însă cred ca un rol şi mai important îl joacă procesul de creaţie, adică povestea, conceptul, dorinţa de a transforma o senzaţie în obiect, el fiind acela care însufleţeşte îmbinarea componentelor. Fără dorinţa aceasta nu mai vorbim de bijuterie de artă, vorbim doar de o bucată de metal. Fiecare piesă realizată de mine este unică şi are povestea ei, plecând de la ideea creativă, materialele folosite, tehnica de finisare şi terminând cu urmele lăsate pe mâinile mele.

Dana Tudor:
Există o permanentă conlucrare între aceste două lucruri. În unele situaţii, tehnica poate influenţa radical procesul de creaţie. Ideile se pot naşte pornind de la o anumită tehnică de lucru, dar tot atât de bine, o idee poate conduce la dezvoltarea unei tehnici noi. Personal, îmi place cea de-a doua posibilitate, şi anume, aceea de a aduce o inovaţie în tehnica de lucru, acordând importanţă actului creaţiei.
Alina Simion:
Creativitatea este un spaţiu steril dacă nu este susţinută de tehnică. O idee trebuie evaluată, îmbunătăţită, lustruită şi prezentată într-o lumină favorabilă înainte de a deveni valoroasă. Pentru mine, tehnica este abilitatea de a-mi transpune povestea într-o formă vizuală structurată.
„Tools and techniques exist to help the artist realize their creative vision, not as a means to create it for them…” Michael E. Stern

Lăcrămioara Henţulescu
Tehnica o dobândeşti în timp, creaţia este rezultatul unei stări de spirit; personal am avut unele dificultăţi în momentul în care schiţam modelul, dar nu stăpâneam corect şi complet tehnica. Odată aprofundate cunoştinţele, parcă răsăreau în mintea mea noi obiecte având ca bază un nou suport tehnic, scoţând la iveală o nouă lucrare în care se regăsea o parte din personalitatea mea.

Alina Predoiu:
Avem în faţă două ingrediente de bază fără de care arta, în general, bijuteria, în special, nu s-ar materializa. Bineînţeles că trebuie să existe un echilibru între ele, creaţia fiind cea care determină „fantezia realităţii”. Acest echilibru este esenţial, pentru ca tehnica să nu ajungă să suprime emoţia, sufletul creaţiei.

Ioana Enache:
Din punctul meu de vedere bijuteria contemporană nu este raportată neapărat la o tehnică anume de lucru. Se pot crea piese contemporane folosind tehnici vechi chiar de 100 de ani, doar prin bătaia metalului cu ciocanul sau finisajul brut. Totul ţine de felul în care fiecare designer ştie să îşi lase amprenta.

Alina Carp:
Ponderea fiecăreia dintre cele două este importantă în realizarea unei bijuterii de autor. Este însă foarte adevărat că fără tehnică poţi să creezi bijuterii prin intermediul unei altei persoane, care poate completa, prin experienţă şi bagajul de cunoştinţe practice, originalitatea unei creaţii. Însă fără originalitate, fără elementul creator, o piesă de bijuterie contemporană nu ar putea să se nască.