Turism la Vinaria Longen – Schlöder
Matteo Thun demonstrează cu fiecare proiect o abordare holistică a ceea ce înseamnă arhitectura şi o atenţie aparte către sustenabilitate, aşa cum aţi putut vedea şi în numărul anterior, când vă prezentam Vigilius Mountain Resort, un proiect care subliniază această sensibilitate în relaţionarea construitului cu mediul în care se află. Un alt exemplu recent sunt spaţiile de cazare ale Vinăriei Longen – Schlöder, situată pe Valea Moselle, în sud-vestul Germaniei – construcţii inedite ce au venit ca răspuns la tema de a extinde spaţiile preponderent tehnice ale vinăriei cu unele de găzduire pentru turişti
Thun a propus un mic sătuc, format din douăzeci de căsuţe în care oaspeţii să poată observa îndeaproape modul de producţie a vinului şi a fructelor din zonă, într-un cadru idilic.
Complexul, desfăşurat pe un teren de 6 500 metri pătraţi, plantat cu viţă-de-vie şi pomi fructiferi, este inspirat de arhitectura zonei în care se află, designul căsuţelor amintind de cel al vinăriilor din împrejurimi şi respectând astfel o tradiţie locală de multe generaţii. Unităţile de cazare au siluete simple, dar creionate din linii ferme şi prezintă fiecare o amprentă la sol de 20 de metri pătraţi, fiind ridicate cu ajutorul unor materiale naturale locale, precum ardezia şi lemnul. Elementul-surpriză constă în faptul că fiecare căsuţă beneficiază de propria grădină, diferit plantată, iar turiştii îşi pot alege locul în care doresc să stea în funcţie de grădina pe care o preferă. Astfel, ei pot opta pentru o grădină cu pomi fructiferi, una clasică, de ierburi aromatice, o grădină parfumată de trandafiri sau, de ce nu, una pe care o pot planta chiar ei.
Căsuţele sunt compuse din o camera şi un grup sanitar, despărţite printr-un perete ce aminteşte prin contur de un fronton. Interioarele, minimalist amenajate, prezintă la partea superioară anumite planuri depărtate de acoperiş ce permit o iluminare bogată, dar difuză şi indirectă, contribuind la crearea unei stări de visare. Şi aici predomină tot naturalul, finisajele în culori calde de lemn profilându-se firesc pe un fundal alb, curat şi relaxant. Mici elemente de mobilier şi decor aduc prin accente de culoare, de regulă în tonuri roşiatice, un suflu proaspăt şi ludic încăperilor.
Arhitectul a mizat pe crearea unei senzaţii de continuitate şi fluiditate între exterior şi interior şi a propus o pardoseală din stejar, ce se prelungeşte din cameră prin terasa din faţa fiecărei căsuţe. Dacă partea de la interior a fost riguros finisată şi lăcuită, în zona terasei, lemnul este lăsat natural şi netratat, în vederea obţinerii propriei patine la contactul cu elementele de mediu. În acelaşi timp, ferestrele ample, desfăşurate pe toată înălţimea nivelului, permit un contact permanent cu imaginea pitorească a grădinii. Pentru crearea unei atmosfere mai intime, oaspeţii au oricând posibilitatea de a acoperi aceste ferestre cu panouri mari, executate din acelaşi tip de lemn ca în cazul finisajelor interioare.
Deşi e un răspuns relativ simplu al temei de proiectare, ansamblul creat de Thun reuşeşte să intrige şi să atragă atenţia tocmai prin faptul că respiră eleganţă şi poezie fără eforturi inutile. Proiectul se lasă potenţat de cadrul care-l găzduieşte tocmai pentru că nu constă într-o intervenţie invazivă şi confirmă ideea că se poate face arhitectură de calitate şi fără costuri mari. În acelaşi timp, arhitectul rămâne fidel crezului celor „3 zero” după care se ghidează în conceperea fiecărui proiect: zero CO2, zero kilometri şi zero deşeuri.
Traducându-se prin un bun management al energiei folosite pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon, utilizarea unor materiale ale locului şi grija pentru procesul de reutilizare, crezul lui Thun conduce din nou la realizarea unui proiect eco-friendly, perfect integrat în mediul pentru care a fost gândit.