Twin station

Locuitorii capitalelor europene care aleg să folosească sistemele de transport în comun se confruntă adeseori cu una dintre principalele probleme întâlnite şi de conducătorii auto, cea a ambuteiajelor, inerente într-un oraş mare. Nu este de mirare atunci că din ce în ce mai mulţi aleg soluţia transportului subteran. Rapiditatea nu mai este însă un atribut suficient pentru călătorul de astăzi, atent totodată la sustenabilitate şi confort.

Text: Anca Rotar n Foto: Tamás Bujnovszky

În ceea ce priveşte transportul subteran, Bu­dapesta ocupă un loc special, fiind primul o­raş din Europa continentală dotat cu o linie de metrou, inaugurată în 1896, şi primul din lume cu un tren subteran alimentat cu ener­gie electrică. Cele două noi staţii de metrou fac parte din magistrala M4, unul dintre cele mai mari proiecte de infrastructură aflate în desfăşurare în Budapesta, care a pornit de la o idee avansată pentru prima oară în anii ’80, cu scopul de a lega partea de sud din Buda cu centrul Pestei, inima capitalei Ungariei. Cu o lungime totală de 7,34 km, noua linie va fi de­servită de 10 staţii, iar principalele provo­cări ridicate de acest proiect se datorează discre­panţelor dintre posibilităţile tehnologice ale epocii în care a fost conceput şi cele din pre­zent. Prin urmare, pentru realizarea primelor două staţii, echipa sporaarchitects a trebuit, mai întâi, să re-gândească structurile, arhitectura şi spaţiile în spiritul secolului 21. Buda­pesta fiind un oraş eclectic, ce păstrează o par­te din farmecul „lumii vechi”, arhitecţii şi-au propus să creeze o lume subterană contrastantă, definită de o estetică pronunţat mo­dernă, care să atragă oamenii şi să îi convingă să folosească mai mult transportul în comun. Astfel, concepute ca spaţii publice în sine, şi nu doar ca zone de tranzit, staţiile din pieţele Szent Gellért şi Fővám sunt amplasate în oglindă, de o parte şi de alta a Dunării. Ambele au fost gândite pe mai multe niveluri, cu o structură de grinzi din beton armat cu un caracter organic, asemenea unui schelet. Spaţiile de acces spre peroane au fost create având drept sursă de inspiraţie seria Carceri a lui Piranesi. La nivel simbolic, s-a dorit crea­rea unui spaţiu al cărui conţinut este însuşi vidul, intenţie „îndulcită” prin prezenţa luminatoarelor generoase, sub formă de cristale, ce permit luminii naturale să pătrundă în interior. De asemenea, s-a urmărit un efect de „ridicare a cortinei” care să evidenţieze structura şi caracterul public al spaţiului – încurajând activităţi de diverse tipuri chiar şi în timpul lucrărilor de construcţie – şi să lase loc pentru continuarea proiectului. Prima dintre staţii, din piaţa Fővám, reprezintă un punct de acces pentru centrul istoric al Budapestei, şi face parte dintr-un important şi aglomerat nod de circulaţie, unde linia de metrou se întâlneşte cu linii de autobuz, tramvai şi transport naval. Cu spaţii generoase şi un tunel pietonal, ea poate fi descrisă ca o refle­xie subterană, la scară mai mică, a străzilor şi pieţelor din Pesta istorică, construite în se-colul 19. Szent Gellért este una dintre staţiile amplasate la cea mai mare adâncime din cadrul noii linii, la 36 m, şi ocupă un statut special, fiind accesată dintr-o zonă inclusă în patrimoniul UNESCO, în apropiere de Dunăre şi dealul Gellért. Este formată din două structuri principale, ce au necesitat tehnici de construcţie diferite. Prima dintre acestea este o structură tip cutie, săpată direct de la suprafaţă, iar cea de-a doua este amplasată sub o clădire existentă, legătura cu aceasta fiind realizată prin două lifturi cu pereţi de sticlă. În cadrul acestei staţii, zidurile şi coloanele vor fi finisate cu mozaicuri inspirate de cele din cadrul hotelului Gellért, situat în apropiere.