Un arhitect – un edificiu – un oraș

Le Corbusier a construit în Zürich un multiplu unicat considerat bijuterie arhitecturală și devenit loc de pelerinaj: Pavilionul care îi poartă numele este singurul său edificiu nu numai din oraș, ci și din întregul spațiu elvețian de limbă germană; în plus, este singura construcție din oțel și sticlă, și ultima proiectată de el. Povestea sa este marcată de dramatism și dispute.

Din nefericire, în iulie 1967, la festivitățile de inaugurare a Pavilionului, Charles-Edouard Jeanneret-Gris, cunoscut lumii întregi sub pseudonimul de Le Corbusier, nu a mai putut fi prezent.

Născut în 1888 în La-Chaux-de-Fonds în spațiul elvețian de limbă franceză, se mută în 1917 la Paris de unde cu lucrările sale influențează pregnant și versatil atât arhitectura, designul, cât și arta secolului XX. În 1958, Le Corbusier face cunoștință la Paris cu arhitecta de interioare Heidi Weber care, impresionată de multilateralitatea talentului său, îi recunoaște deopotrivă geniul creativ, dar și potențialul comercial. Astfel, ea deschide în Zürich o galerie cu mobilă, covoare, tablouri și litografii semnate lecorbusier. Cu încuviințarea lui „Corbu” ea produce în serie și vinde cu succes faimosul chaiselongue și alte creații ale arhitectului. Dedicată trup și suflet promovării operei sale pentru posteritate Heidi Weber îi propune, în 1960, să construiască în Zürich un muzeu în scopul expunerii, popularizării și imortalizării lucrărilor sale, iar el desenează mai multe schițe urmând viziunea entuziastei sale admiratoare. Locul reprezentativ, căutat cu exigență și meticulozitate, se situează pe o pajiște cu vedere la lac în parcul principal al orașului.
În anul 1963, primăria, ca proprietar de teren, încheie cu Heidi Weber un contract de construcție valabil 50 de ani și curând după aceea se demarează lucrarea.

În august 1965 „Corbu” moare pe neașteptate în Marea Mediterană. Lucrările se desfășoară însă mai departe sub privirea atentă a celei care – conducătoare de șantier și finanțatoare – va continua și după moartea sa să fie cea mai angajată susținătoare a creației sale. Primăria orașului este antrenată și contribuie substanțial la succesul construcției.

În 1967 „Centrul Le Corbusier – Muzeul Heidi Weber” este inaugurat cu mare pompă.
De-a lungul anilor a fost intensiv folosit ca loc pentru nenumărate expoziții și evenimente culturale, sociale și politice. Au existat și tensiuni, de exemplu Heidi Weber a încercat la un moment dat să îndepărteze atelierul sculptorului Herman Haller din vecinătatea Pavilionului. Primăria s-a opus.
În 2014 se încheie dreptul de folosință a terenului și clădirea cu întregul său inventar trece, conform contractului, în proprietatea orașului, la un preț derizoriu de 1 milion de franci. Primăria – din lipsă de fonduri și interes – neglijează muzeul și reduce drastic orarul de vizită spre dezamăgirea turiștilor și mai ales a lui Heidi Weber, care creează o fundație. Cu aceasta ea contribuie la întreținerea edificiului, dorește să promoveze mai departe cu regularitate centrul cultural și, în consecință, se consideră îndreptățită pentru a cere primăriei ca numele său să fie menționat în denumirea muzeului. Primăria nu este de acord. În semn de protest, Heidi Weber se mută pentru o perioadă efectiv în clădirea concepută exclusiv ca muzeu și dă în judecată primăria. Două procese sunt încă în curs. Un timp, clădirea apare ca un loc protestatar, invadată de pânze indiene colorate și atrage vizitatori, dar nu neapărat în sensul dorit inițial. Ulterior, este închisă. Timpul și intemperiile își pun din ce în ce mai drastic amprenta asupra edificiului care, pentru a deveni din nou vizitabil, necesită o renovare temeinică.

În prezent, după o investiție de 5,4 milioane de franci elvețieni, edificiul pare la prima vedere neschimbat și… așa trebuie să rămână. Intenția evidentă a tuturor celor care au colaborat la reușita modernizării sale a fost păstrarea cu fidelitate a structurii sale originare: „majoritatea îmbunătățirilor sunt invizibile”, declară presei André Odermat, conducătorului proiectului de renovare. Intervențiile cele mai complexe și costisitoare au reprezentat în special refacerea acoperișului, instalarea în structura inițială a unui aparat de eliminare a umidității și a unui sistem de încălzire în podea, deoarece parterul clădirii se află sub nivelul lacului din apropiere și atrage umezeala. În plus, toate elementele înlocuite până în cel mai mic detaliu – cum ar fi clanțele de ușă – au fost făcute pe comandă și minuțios controlate de specialiștii de la protecția patrimoniului cultural. Anumite piese de mobilă au fost de asemenea adăugate pentru conformitatea cu imaginile originare.

Începând din luna mai 2019, Pavilionul Le Corbusier reprezintă unul din mai multele localuri administrate de Muzeul pentru Design și este redeschis pentru public de marți până duminică, din mai până în noiembrie.
La actuala inaugurare, Corine Mauch, primărița Zürich-ului, menționează importanța rolului și spiritului vizionar cu care Heidi Weber (93 de ani) a contribuit la nașterea și prezervarea acestui unic monument. Ea adaugă „Clădirea pare a chema: privește-mă și vino înăuntru!”.

Conform unei decizii din aprilie a Consiliului European, a fost stabilită o rută culturală oficială dedicată lui Le Corbusier care include 30 de lucrări printre care, bineînțeles, se află și Pavilionul din Zürich.
Actuala sa expoziție poartă titlul „Mon univers” și este în mod firesc dedicată creativității autorului, în special pasiunii sale de colecționar: piese originale, fotografii, precum și pietre, oase, sticle, ceramică din Balcani și alte trouvailles pot fi admirate de vizitatori până la 11 noiembrie 2019.
www.pavillion-le-corbusier.ch