Un exemplu de arhitectură japoneză în Hiroshima

Nu ştim cum e să locuieşti în Japonia, însă ne trec prin faţa ochilor imagini cu case pe verticală, cu pereţi din materiale cât mai puţin opace, ca lumina să poată trece şi prin calcan, cu soluţii care arată simplu, dar presupun tehnologii inedite. De curând ne-a atras atenţia această casă, din Hiroshima, şi nu pentru cine ştie ce revoluţie tehnologică, ci prin felul în care arată ferestrele şi compartimentarea, şi cum ajung să-ţi schimbe perspectiva de la exterior la interior.

Ne-ar plăcea să vedem ziua pe podea o pată de lumină sub forma unei căsuţe – ar fi una dintre acele bucurii care-ţi schimbă relaţia cu un spaţiu. În plus, pereţii punctaţi de ferestre cu dimensiuni variate, conturate ca nişte căsuţe mai mici, transformă construcţia dintr-o cutie urbană cu look de hangar, într-o apariţie cu iz de Hansel şi Gretel in Japan. Intrarea sugerată de liniile casei ce converg spre uşa cu “copertină” îţi pot da senzaţia unei case experiment. Însă e doar vorba de unul dintre proiectele arhitectului japonez Makoto Tanijiri.

Lumina chiar intră din toate părţile, iar spaţiul este versatil – pare o casă într-o casă, şi este delimitat doar de marele perete din panouri vitrate, care poate fi deschis total sau parţial, în funcţie de nevoia de configurare a zonei de zi. Foarte interesantă prezenţa acestui perete, pentru o inimitate şi delimitare transparente.

Dacă vă place ideea, dar credeţi că baia separată doar printr-o suprafaţă vitrată de zona de zi e totuşi un pic prea transparent… ştim noi panouri de sticlă care devin opace la apăsarea unui singur buton. Cel mai probabil ele intră şi în calculul arhitectului Makoto Tanijiri.

Iată şi câteva scenarii de întrebuinţarea a unui astfel de spaţiu:

Pentru alte exemple faine de arhitectură japoneză recomandăm Suppose Design Office.

Fotografii: prin Suppose Design Office

Articol preluat de pe designist.ro