Terenul pe care voiau să construiască de data asta era unul special, întrucât se învecinează pe una din laturi cu casa în care locuiesc ei. Și cu grădina atent amenajată. Prezența noii construcții ar fi trebuit deci să țină seama de această vecinătate particulară și sensibilă. Pe toate celelalte trei laturi proprietatea este bordată de trei străzi de mici dimensiuni (două benzi), una dintre ele intens circulată. În plus, terenul are un colț mușcat de o construcție existentă, un mic bloc P+3 cu două calcane către interior.

Cu ceva vreme în urmă, înainte să ne cunoaștem, proprietarii aprobaseră un PUD cu o ilustrare de arhitectură. Proiectul venea deci cu o soluție care propunea niște volume de P+7 (cam 25 m înălțime) plasate chiar pe limita de proprietate, adică pe străzile înguste, cu prospect de 11-13 m, și foarte aproape de casa proprietarilor. Brrr…

Am început prin a studia propunerea existentă, validă la momentul respectiv, pentru a vedea dacă e plauzibilă și foarte repede ne-am dat seama că e toxică și nefericită în cel mai înalt grad. Așa că ne-am apucat să imaginăm o formulă diferită, care să se potrivească mai bine contextului în care ne aflam. Am căutat să gândim blocul nu ca o suprapunere de apartamente identice, ca un instrument de acumulat metri pătrați, ci ca un răspuns volumetric adecvat unui spațiu urban dat. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să reducem dimensiunea verticală a construcției către toate limitele terenului, pentru a-i atenua prezența în proximitatea spațiului public.

Cum aveam totuși nevoie de înălțime pentru a atinge parametrii propuși, am mutat volumul de 7 niveluri către centrul parcelei, prezența sa fiind astfel mult diluată. Prin urmare, înălțimea maximă la limita spațiului public a rămas de 4 etaje, dar numai pe colț, la intersecția celor două străzi la care se aliniază blocul, ea scăzând apoi de-a lungul străzilor la 3, respectiv 2 niveluri în vecinătatea casei proprietarilor. Am obținut o volumetrie pe de o parte dinamică și ofertantă arhitectural și pe de alta mult mai potrivită pentru spațiul urban în care urma să se insereze construcția. Mi-e greu să-mi imaginez cum s-ar fi simțit prezența unei construcții aproape de două ori mai înaltă în contextul respectiv.

Insist pe chestiunea asta, pentru că modificarea volumetriei a atras după sine refacerea PUD-ului și deci o întârziere de cam 1 an. Din cunoștințele mele, ăsta a fost unul dintre puținele caz în care niște dezvoltatori acceptă întârzieri și costuri suplimentare de proiectare pentru a-și redefini parametrii urbanistici aprobați fără niciun câștig cantitativ. Cinste lor, pentru că au acceptat un deranj serios, deși aveau aprobare pe cealaltă formulă, mai ales că noul PUD nu a făcut decât să modifice (în scădere) înălțimea pe limite, fără să pretindă nimic în plus. Evident, puțină lume știe asta, cu atât mai puțini cei care la un moment dat s-au gândit să conteste validitatea demersului.

În final, ansamblul rezultat este compus dintr-o bază în trepte (de 2 la 4 niveluri) deasupra căreia se ridică, retras, un volum simplu, compact, sculptat de loggii. Loggile și nu balcoanele au fost formula pentru spațiile exterioare ale apartamentelor din mai multe motive, pe care le amintesc într-o ordine aleatorie, că nici eu nu mai știu care va fi fost primul: intimitatea apartamentelor, protecția superioară la vânturile marine, estetica generală. Prin plastica fațadelor am căutat să evităm o imagine monotonă și am alternat apartamentele astfel încât plinurile camerelor și adânciturile loggiilor să alterneze și pe verticală. Adică peste cameră loggie și invers.

Prețul unei asemenea opțiuni este, pe lângă complicarea detaliilor de execuție, diversificarea apartamentelor, rezultatul fiind că în blocul rezultat nu exista practic etaje identice. Fiecare nivel cu planul și apartamentele lui. Unghiurile în care am ales să închidem pereții loggiilor au asigurat niște muchii exterioare înguste, care ne-au plăcut mai mult decât formulele mai obișnuite. Apartamentele, cum spuneam, sunt toate diferite. Cele de deasupra bazei au terase ample, iar la parter am reușit să facem 3 duplexuri, cu grădini plantate deasupra plăcii garajului subteran.

Fiind amplasat într-un cartier de case (încă), în care blocurile sunt prezente accidentale, perspectivele sunt largi și plăcute, iar de la etajele superioare se pot vedea chiar marea și lacurile Constanței. ;”>Accesurile în bloc se fac de pe străzile laterale, pentru a asigura mai multă intimitate locatarilor, dar și pentru a lăsa posibilitatea unui spațiu comercial amplu către strada Unirii, arteră circulată și propice unor spații deschise, publice. O vreme ne-am gândit să închiriem și noi un apartament să ne deschidem un birou local, dar între timp s-au cam epuizat cele pe care ni le-am fi putut permite. Poate în următoarele…