UPDATE UNDERTOWN Artă în pasaj auto _3 / 3

Înainte de a continua discursul acestui al treilea episod al galeriei Undertown ce propune un close-up doream să reamintesc cititorului celor câteva rânduri de săptămâna trecută postate în episodul 2, că arta stradală a câștigat, să spunem, o oarecare acceptare socială. Dar ea nu rămâne nici sancționată oficial ca artă publică nici condamnată instituțional, precum consideră „verișorii” săi artistici mai tradiționali care expun în muzee şi galerii. Undeva între aceste două extreme, arta stradală a apărut, ocupând o zonă cenușie și a migrat treptat de la statutul de act de vandalism la manifest și curent artistic. Intenționat, prin următoarele rânduri, îmi propun un experiment artistic, acela al deconectării de lumea artei instituționalizate prin întrepătrunderea artei stradale cu viaţa noastră de zi cu zi. Observăm cum scena publică are puterea de a integra privitorul fără mare efort, datorită creativității, profunzimii, originalității și sensibilității rafinate a artiștilor stradali.

Să ne întoarcem în stradă, să privim orașul … Aruncăm privirea într-o oarecare direcție. Și WOW! primim o doză de culoare, o artă provocatoare. Dintr-odată suntem desprinși din lumea gândurilor noastre și ne trezim în fața unei interpretări a relației intime cu strada. Și totuși, strada, mai bine spus acel WOW ­ arta stradală, ne cere o contemplare mai profundă a înțelegerii și semnificației lucrării. Am să pun pauză acum, pentru a imortaliza câteva capturi cu adevărat surprinzătoare ­ close-up ­ acele integrări pure în imagine, ca un flux al conștiinței. Acest experiment conține mai multe provocări. Una dintre acestea este aventura privirii alături de artiști ce ne ghidează spre acele close-up-uri abstracte care nu pot fi citite decât dinlăuntrul lor, pentru că din exterior totul pare un joc al echilibrului, al cromaticii, al invadării spațiului public prin variațiuni de mărimi și forme digitale sau geometrizate.

O altă provocare a fost aceea de a accepta invitația într-o călătorie stilistică unde detaliile și texturile portretului hiper-realist exprimă confruntarea dintre individ și animal, căutând armonia supraviețuirii în același timp și spațiu. Cu un alt portret, de data aceasta feminin, intrăm într-o altă atmosferă de intimitate, aceea a peisajului simbolistic din cultura mexicană. Regnul animal și cel vegetal se transformă într-un alt univers al artiștilor cu stiluri unice și abordări ce domină scena publică, stabilind un dialog între două spații geografice și culturi diferite.

Am încercat să lucrez cu aceste detalii focalizate, punându-le, în imaginația mea, dincolo de dialogul intim, dincolo de substratul procesului creator, ca o coregrafie a unor povești vizuale. Acest punct de vedere existențial devine copleşitor datorită acurateţii amănuntelor care-i dau viaţă. Îmi dau seama că mă aflu în intersecția contopirii încărcate de emoții profunde impusă de identitatea artistului. Prin acest experiment, detaliile sunt supuse viziunii ca într-o arhivă sentimentală. Și iată că a devenit un spectacol fără finalitate, cu propriul lui ritm, pe care noi îl urmăm permanent prin vizitări și revizitări, prin apropiere și close-up.

Această nouă percepție asupra artei stradale cu ajutorul noilor media ne permite să ne transpunem într-o nouă lumină a senzațiilor și percepțiilor. Tocmai acestea par să se desprindă din fundal, astfel încât ne plasează într-un spațiu al discursului ca extensie multisenzorială, fiind simultan în exterior / în interior, înăuntru / în afară.

Las acest joc al dialogului vizual asemenea unei „opere deschise”, pentru că vom reveni mereu la close-up în contextul seriilor de lecturi vizuale și, în ultimă instanță, la o captură a memoriei și a existenței.