UrbanEye ne ademeneşte în Oraşul cadru

Poate că nu e tocmai la îndemână să ne obişnuim cu particularităţile şi ciudăţenile Bucureştiului, dar, de anul trecut, UrbanEye, „o platformă interdisciplinară care evidenţiază legătura dintre film şi arhitectură/oraş” ne facilitează o împăcare precară cu jungla de ciment, prin mediul mult-iubit al cinemaului. Festivalul de Film UrbanEye aducea laolaltă, în noiembrie, o serie de producţii rupte din acea felie de Rai rezemată de regizori la limita cu viaţa reală, tangibilă, care întrevăd o conexiune viscerală între oraş şi om. Am pornit în căutarea unor răspunsuri la întrebările care apar automat când un jucător nou în peisajul festivalier a­trage mulţimi improbabile.

Interviu cu Mo­ni­ca Sebestyen, Cătălina Ioniţă şi Irina Florea, realizat de Ioanina Pavel

Iată cum a răs­puns echipa fondatoare a festivalului, Mo­ni­ca Sebestyen, Cătălina Ioniţă şi Irina Florea:

Cum aţi estima succesul primei ediţii a festivalului, ca număr de participanţi şi răspunsul post-festival (vizibil în presă, social media, sau sondaje, dacă au fost, despre gradul de satisfacţie a publicului)?

A fost cu siguranţă un succes. Îmi amintesc seara de deschidere în care coada de la cinema Elvira Popescu ajunsese până în stradă, iar oamenii continuau să vină. Şi zilele ur­mătoare au fost mai multe proiecţii pentru care sala a fost neîncăpătoare. Acelaşi lucru îl putem spune şi despre workshopuri, unde înainte de finalizarea termenului de înscriere am primit un număr dublu de cereri faţă de locurile pe care le aveam. Deci există un real interes, iar reacţiile au fost extrem de pozitive după cum s-a văzut din comentariile publicului şi relatările din presă. În plus, am primit solicitări de a reprograma anumite filme şi de a itinera o selecţie în diverse oraşe din ţară.

Cât de uşor (sau dimpotrivă) v-a fost să aduceţi la festival filmele care corespundeau tematicii şi cine le-a selectat?

Aducerea filmelor nu a fost un lucru uşor. Pe lângă munca de selecţie, pe care am făcut-o în echipă, a urmat apoi procurarea propriu-zisă care la rândul ei a implicat un efort sem­­nificativ. Am ţinut foarte mult la calita­tea filmelor şi coerenţa selecţiei. Ne bu­cu­răm că am reuşit să aducem filme recente, ma­joritatea în premieră, titluri importante pentru această nişă, dar care să atingă în a­celaşi timp subiecte relevante pentru contextul bucureştean/românesc. Trebuie să spu­nem că în demersul nostru am avut sus­ţinerea şi am fost în contact cu alte festivaluri de gen, precum cele din Lisabona, Rot­ter­dam, Budapesta, Copenhaga şi Barcelona.

De ce aţi decis să expuneţi publicul la arhitectură prin film, care este scopul festivalului şi valoarea lui pentru cinefil/orăşeanul de rând?

Fiecare locuitor interferează cu arhitectura şi oraşul, fără a conştientiza acest lucru. Sco­pul festivalului este de a arăta că aceste su­biecte ar trebui să fie de interes pentru noi toţi, nu doar pentru profesionişti. Iar prin film, care este un mediu familiar pentru toa­tă lumea, am dorit să deschidem discuţia despre aceste subiecte. În timp, sperăm ca prin acest demers să contribuim la implica­rea locuitorilor în viaţa oraşului şi la conşti­en­tizarea problemelor existente. Credem cu tărie în impactul evenimentelor culturale asupra oraşului, în importanţa dialogului şi creării unei comunităţi în jurul acestor subiecte.

Credeţi că regizorii români ar trebui să se alăture, prin film, dialogului despre rolul arhitecturii urbane în starea (sau îmbună­tăţirea) traiului de zi cu zi în mediu urban?  

Evident ne-am dori foarte tare acest lucru, precum ne-am dori şi să existe un dialog şi o colaborare mai strânse între regizori şi arhitecţi. De altfel la prima seară de film UrbanEye, care a avut loc la deschiderea publică a Halelor Carol, am ales un film românesc (Metrobranding). La prima ediţie a festivalului am avut de asemenea un film românesc (Aici… adică acolo) care a fost foarte apreciat şi a antrenat discuţii aprinse la sesiunea de Q&A. Noi am fi vrut să avem o secţiune separată dedicată subiectelor din România şi în viitor sper să existe suficiente filme pentru aceasta. Sperăm ca în timp să atragem şi să stimulăm creşterea acestei nişe, chiar dacă în general producţia de do-cumentare româneşti este destul de limitată.

Aţi avut ocazia să dialogaţi cu regizorii români pe temele şi/sau misiunea centrală a UrbanEye? Sunt interesaţi ei să susţină iniţiativa cu propria voce, adică prin film?

Am discutat cu regizori români şi subiectul nu este lipsit de interes. Însă a face un film este un lucru laborios şi costisitor. De ase­menea trebuie să existe şi o pasiune pentru temă. Sperăm ca prin festival să îi atragem către aceste subiecte. Deocamdată putem spune că după prima ediţie am fost deja contactaţi de mai mulţi regizori din diverse alte ţări care doresc să îşi înscrie filmele la festivalul nostru.   Activând şi în Bucureşti, şi în Cluj, Asociaţia Arta în Dialog are un unghi unic prin care observă influenţa accesului la cultură asupra Oraşului şi, pe de altă parte, influenţa arhitecturii urbane asupra Orăşeanului.

Ne puteţi descrie câteva dintre diferenţele dintre capitală şi Cluj la acest capitol, din observaţiile voastre?

O să spun o trivialitate, dar Clujul şi Bucu­reş­tiul sunt două oraşe extrem de diferite, fiecare având o dinamică diferită a vieţii culturale. În Cluj, a fost demonstrat impactul pe care îl poate avea filmul în oraş, prin prezenţa TIFF-ului. De asemenea Zilele Arhitecturii din Cluj este deja un eveniment cu tradiţie, organizat în exclusivitate de studenţi arhitecţi. Prin acţiunile organizate şi amploarea lor, evenimentul indică o maturitate şi implicare reală a studenţilor în viaţa oraşului. Vom fi şi noi prezenţi la acest eveniment prin câteva seri de film UrbanEye care se vor desfăşura la cinema ARTA. Exemplele pot continua. Însă, comparativ cu Bucureştiul, cred că în Cluj există o efervescenţă şi o implicare civică mai mare în viaţa oraşului. Nu spun că în Bucureşti nu există, însă iniţiativele nu sunt la fel de vizi-bile. Poate aici contează şi dimensiunea oraşului – în Bucureşti se pierd printre diversele lucruri care se întâmplă.

Cât de mult impact avem noi, locuitorii Oraşului, asupra spaţiului urban şi în ce măsură am putea să îl schimbăm în mai bine, dacă ne-am da efortul?

Fiecare locuitor al oraşului, fie că vrea, fie că nu, este implicat în viaţa şi spaţiul urbei în care trăieşte. Simpla conştientizare a acestui lucru, deschiderea privirii către locul în care locuim, ne poate îmbunătăţi viaţa în oraş.

Care este primul lucru pe care l-aţi schimba dacă aţi putea în Bucureşti şi/sau în Cluj, la nivel arhitectural/urbanistic?   Este foarte greu de spus, pentru că sunt foarte multe lucruri care ar trebui schimbate.

Când venim la următoarea ediţie UrbanEye? Ne puteţi da nişte informaţii de culise, de exemplu legate de workshopuri, invitaţi sau „interferenţa” de anul acesta?  

Următoarea ediţie va fi în această toamnă. Pâ­nă atunci vă aşteptăm la Serile de film Ur­ban­Eye. Continuăm să susţinem filmele cu dis­cuţii cu invitaţi relevanţi, fie regizori fie oa­meni care sunt interesaţi activ de su­bi­ec­tele arătate prin film. În viitorul apropiat ur­me­ază să vă dăm mai multe informaţii. Ce pu­tem spune este că vor fi mai multe nou­tă­ţi.

Cu ce alte evenimente ne mai delectaţi până atunci? Dacă aveţi în plan şi proiecte noi, sau orice idei creţe, am fi foarte curioşi să aflăm anvergura planurilor voastre pe termen scurt, mediu, ca să ne putem implica şi noi, orăşenii interesaţi de valorificarea Oraşului!

Aşa cum spuneam, până la festival, vor fi Seri de film UrbanEye, care sunt proiecţii izolate de film pe diferite teme urmate de discuţii cu invitaţi, care de regulă se desfăşoară în spaţii mai puţin convenţionale. Legătura dintre film şi oraş poate fi valorificată în extrem de multe direcţii. Credem că există o interdependenţă între aceste domenii care este deseori ignorată, chiar dacă apariţia şi dezvoltarea cinematografiei este strâns legată de etapele de urbanizare şi industrializare, chiar dacă primele filme pot fi considerate produse urbane, chiar dacă oraşul a fost şi este un cadru dar şi un subiect omniprezent în film şi chiar dacă primele filmări au înregistrat scene de viaţă urbană. De asemenea filmul poate fi un mijloc de investigare, de documentare dar şi de reactivare a oraşului. Aşadar avem multe idei şi fiţi siguri că o să vă ţinem la curent cu ele. Oricum, ne puteţi urmări pe site-ul nostru www.urbaneye.ro  şi pagina noastră de Facebook.
Sperăm să vă implicaţi alături de noi!