Van Gogh – dead or alive?
O avalanșă de îndoieli m-a asaltat în momentul în care am decis să vizitez expoziția multimedia „Van Gogh Alive”. Onorează sau banalizează? Este omagiu sau kitsch? Stimulează interesul pentru artă și artist sau este doar un divertisment bombastic? Atrage tineretul, un nou segment al publicului spre muzee și galerii sau rămâne fără consecințe? Are posteritatea dreptul să dispună după bunul plac de opera și imaginea unui artist în momentul în care drepturile de autor și-au încheiat protecția?
Organizatorii au pus în funcțiune cu consecventă minuțiozitate toate pârghiile publicitare. Este cam prea evident că, pe lângă venerarea marelui geniu, au dorit amortizarea costurilor și, firește, profitul. Totuși, curiozitatea mi-a depășit scepticismul. Am decis să mă scufund pur și simplu în marea imaginilor supradimensionate lepădată de prejudecăți. A meritat.
Deși la intrare un mic anunț ne invita să circulăm în cele trei săli de proiecție, publicul s-a orientat compact, cu smerenie, pe laturi, într-o contemplație aproape imuabilă. Selecția de muzică clasică a completat pertinent și sugestiv multitudinea impresiilor vizuale. Gymnopedie-ile lui Erik Satie mi s-au părut că se împletesc absolut simbiotic cu proiecțiile.
De când mă știu, am fost atrasă de lăcașurile de cult, fie ele dolmene, chilii paleocreștine, biserici, catedrale, sinagogi, moschee, temple. Mi-au impus aprioric venerație. Totuși, la fel de receptivă sunt și la farmecul unor persoane, locuri sau gesturi comune, de fiecare zi. În anume circumstanțe, ele devin magice, sacre, chiar mântuitoare. Expoziția despre Van Gogh o privesc ca pe un sanctuar ad-hoc. Ne plasează tablou în tablou, într-o interpretare a felului în care, la rândul său, artistul și-a interpretat unic și genial subiectele. Expandate ca dimensiune, comprimate în timp și spațiu, flori, peisaje, străzi și cafenele le simțim imortalizate parcă pe propria piele de cel care inițial a dorit să studieze teologia. Învingătorul Vincent și-a urmat fidel chemarea. Prin ea a împlinit în felul său sensul spiritual al teologiei, contopind profesiunea cu credința. Multe din locurile pictate îi poartă numele și au devenit destinații de pelerinaj. Tușa sa inconfundabilă le-a binecuvântat pentru vecie cu o existență proprie, în timp ce sie însuși el și-a refuzat propria existență.
”Your profession is not what brings home your weekly pay check, your profession is what you were put here on earth to do with such passion and such intensity that it becomes spiritual in calling.” Vincent van Gogh