Walesa: Man of Hope – omagiu din tonuri calde şi adevăruri simple
La mai bine de două decenii de la cel de-al doilea său film dedicat „Solidarităţii”, Andrzej Wajda revine la tematica eroului conjunctural, încununând trilogia cu biopic-ul lui Lech Wałesa. Regizorul rezistă tentaţiei inerente acestui gen de a ciopli prin ocolişuri un piedestal artificial pentru ilustrarea călătoriei lui Wałesa, electricianul devenit lider politic şi apărător al drepturilor muncitorilor.
Rămânem totuşi cu sentimentul unei cape de super-erou însuşite de un om de rând în ridicarea sa firească la înălţimea servei acelor vremuri volatile.
Împărţindu-şi atenţia cu migală distributivă între Lech-catolicul familist şi Lech-revoluţionarul sindicalist, Wajda reuşeşte o tonică portretizare a omului din spatele personalităţii istorice. Realismul este întreţinut de Robert Wieckiewicz, neşlefuit şi de-un idealism aproape naiv în rolul titular – contextualizând marşul parcurs de Wałesa, de la şantierul naval la Premiul Nobel pentru Pace, împotriva conducerii comuniste manipulate de ruşi.
Construită cronologic, prin convenţia interviului presărat cu flashback-uri, povestea conducătorului oscilează între cei doi poli al căror magnetism l-a ghidat şi l-a protejat pe parcursul celor zece ani de opoziţie susţinută: lupta pentru poporul său şi dragostea pentru soţie (jucată cu sensibilitate şi frondă de Agnieszka Grochowska). Putem doar să sperăm că întâlnirea cinefilului român cu acest dinam mustăcios, arhetip al militantului fără pretenţii şi mândru, nu îngâmfat, posesor al unei busole morale de neclintit şi al unei inteligenţe native remarcabile, va şterge odată pentru totdeauna expresia „capul plecat, sabia nu-l taie” din mentalitatea autohtonă.