Zona de frontieră

igloo architecture a fost invitat să contribuie la un soi de „operație estetică”, întru afirmarea identității unui ansamblu rezidențial a cărui structură din beton armat se insinuase deja pe o stradă din vecinătatea bulevardului Ion Mihalache. Intervențiile practicate s-au născut din încadrarea-definiție ca „zonă de frontieră” a pacientului-proiect.

Răspunsul la provocarea „frontierei” a fost o încercare de integrare prin fragmentare susținută atât la nivel formal, prin jocul fațadelor, cât și funcțional, prin refuzul tipologiilor pentru apartamente – din cele 55 de apartamente s-au definit 23 de tipuri, existând diferențe de dimensiune și amplasare a ferestrelor și teraselor.

Stilizată rectangular din forma parcelei, amprenta clădirii are decroșuri păstrate și chiar augmentate în procesul de anvelopare, într-o formă generală de „U”. Fațadele se compun în legile fragmentării, mai întâi la nivel macro, prin tratarea volumetrică diferită a etajelor 6 și 7 – retrase și protejate de un registru de cadre ce adăpostesc terasele ample, apoi la nivel mediu, prin cuplarea a câte două apartamente în chenare albe ce separă, unifică sau doar umbresc terasele medii, aducând fațada la scara locuințelor P+1 și se definitivează în nivelul micro al finisajului cu plăci Trespa în nuanțele și venaturile diferite ale unui joc pixelat.

Tranziția către spațiul privat e înlesnită de prezența și la interior a plăcilor de fațadă pentru porțiuni de pereți și plafoane în zona recepției, iar punctele și traseele din lumină artificială direcționează către nodurile de circulație și susțin atmosfera caldă emanată de marmura pardoselii și onixul translucid adus în prim-plan.