Corina Grămoşteanu. Scenografia ca schimb real

Al doilea interviu realizat de Mirela Sandu special pentru Dosarul din igloo 201 / apr-mai 2021 este cel cu scenograful Corina Grămoşteanu. Lucruri, întâmplări şi atitudini ajută un scenograf să evolueze, iar pandantul costume-decor este un vehicul expresiv în orice punere în scenă. Confluenţele şi complementarităţile acestor două componente susţin estetic atât direcţiile regizorale, cât şi spaţiul de interacţiune şi emoţia acestuia. Descoperim astfel în acest interviu sensibil diferite paliere de schimb din sceno-grafie.

Mirela Sandu: Cum s-a născut povestea ta cu scenografia?
Corina Grămoșteanu: De când mă știu îmi place să pictez, dar nu eram sigură că este ceea ce îmi doresc să fac cu adevărat. Deși eram deja admisă la Facultatea de Pictură din Constanța, planul meu de viitor era să urmez cursurile Universității de Arhitectură din București. Într-o zi, sora mea Andreea, care era în acea vreme studentă la UNATC – actorie, a venit acasă, la Constanța, și m-a întrebat dacă nu aș fi interesată să susțin examenul de admitere la Facultatea de Scenografie. Mi s-a părut o idee interesantă și, drept urmare, m-am pregătit intens pentru admitere timp de două săptămâni. Am intrat! Acum, privind retroactiv, pot spune că mi se potrivește cel mai bine ceea ce fac, îmbinarea dintre mai multe arte fiind un mod ideal de exprimare pentru mine.

M.S.: Ai aflat repede că aceasta este meseria care ți se potrivește?
C. G.: Am știut de la prima machetă că este ceea ce îmi doresc să fac. De când am intrat la Scenografie am descoperit cât de mult îmi place să fac decoruri și costume. Pot spune că a fost un coup de foudre. Îmi plăcea și relația cu actorii și regizorii, schimbul de energie dintre oameni, și faptul că putem spune o poveste împreună. Pe atunci nu-ți era frică să greșești, ceea ce mi se pare foarte important în școală. Am făcut parte dintr-o generație foarte bună, guvernată de o efervescență creatoare extraordinară. Tumultul acela mereu creativ năștea tot felul de lucruri noi, conexiuni și efectiv îți exploda creierul de idei.

M.S.: Au fost lucruri pe care le-ai învățat în școală și pe care le-ai folosit de-a lungul anilor?
C. G.: Da, dar tot experiența te învață cel mai mult. Școala este un mediu sigur unde îți permiți să greșești, după care trebuie să-ți asumi lucrurile pas cu pas pentru creația ta. Trebuie să fii sincer cu tine, cu etapa în care ești și este imposibil să nu câștigi lupta cu tine. Nu am fost niciodată și nu sunt în competiție cu alți oameni. Cred că este important să fii sincer cu tine și cu ceilalți în creație. Cu timpul, am învățat lucruri noi, am ajuns în situații în care nu am avut timp să mă gândesc dacă pot să fac sau nu și pur și simplu le-am făcut! Conștientizarea a venit mult mai târziu. Acum, în pandemie, pentru că m-am oprit, am reușit să realizez ce am creat și să mă bucur și altfel de spectacolele mele.

M.S.: Ce crezi că ajută un scenograf să crească, să acumuleze lucruri?
C. G.: Cred că foarte importante sunt întâlnirile cu oamenii potriviți, dar trebuie sa fii și tu pregătit și sincer în momentul în care se întâmplă. Este foarte importantă căutarea împreună, pentru că meseria asta nu o poți face singur!… altfel ai face o expoziție… Mă consider norocoasă, pentru că am avut întâlniri superbe, care m-au provocat și m-au făcut să cresc, să caut și să descopăr. E vorba de o bucurie imensă în căutare, iar frica nu există. Este pur și simplu creație și energie.

M.S.: Care a fost întâlnirea care a zguduit ceva în tine, care te-a făcut să iei altfel lucrurile?
C.G.: Fiecare proiect m-a provocat altfel, pentru că și eu sunt altfel în fiecare etapă a vieții. Am cunoscut oameni cu totul speciali și pentru că schimbul a fost unul real cred că fiecare dintre noi s-a modificat. Aceasta este frumusețea acestei meserii: sunt schimburi și energii care te marchează! De fapt, în opinia mea, asta căutam cu toții ca artiști: acea energie creatoare care ne împinge mai departe. Întâlnirea cu Helmut Stürmer a fost extraordinară, dialogul pe care îl avem este superb. Îi spun deseori că este asemenea lui Vlad Mugur, cu cât crește în vârstă, întinerește în gândire.

M.S.: Când s-a întâmplat întâlnirea cu Helmut Stürmer și cum?
C. G.: La Festivalul Teatrului de Comedie s-a împărțit un premiu între noi doi, eu am luat pentru cele mai bune costume pentru spectacolul „D-ale noastre”, iar el a luat pentru cel mai bun decor, pentru un alt spectacol. Apoi mi-a cerut o prezentare și i-am trimis-o. Trecuseră mai mult de două luni, iar eu eram în vacanță la Lisabona. M-a sunat și m-a întrebat dacă vreau facem echipă, eu să fac costumele și el decorul, pentru două spectacole pe care le facea la Odeon, „Titanic vals” și „Contra Democrației”, puse în scenă de regizorul Alexandru Dabija. Pentru că am comunicat foarte bine, pot spune că acolo s-au legat lucrurile.

M.S.: Ce crezi că este important în meseria ta?
C. G.: Este esențial să fii liber în creație. De fapt, nimic nu e greu. Am descoperit că totul este posibil. Este important să nu uiți să te joci, să nu-ți pierzi bucuria căutării. Să te pui mereu în condiția de novice în fața unui proiect nou, dar cu toată cunoașterea dobândită în timp și să îți păstrezi flexibilitatea.

M.S.: Ce îți dorești pentru perioada următoare?
C.G.: Mi-ar plăcea să fac o operă împreună cu Heti, o colecție de haute couture și o expoziție personală de scenografie.

♣ Comandă igloo #201 până pe 31 iulie și poți câștiga un print cu o schiță de Corina Grămoșteanu.

[button color=”white” size=”normal” alignment=”none” rel=”follow” openin=”newwindow” url=”https://www.igloo.ro/produs/igloo-201-aprilie-mai-2021/”]comandă[/button]

Material publicat în igloo #201 / aprilie-mai 2021 / Scenografie şi arhitectură