A≤40: Bogdan Ciocodeică Studio

Susţinem şi promovăm iniţiativele de calitate şi arhitectura de valoare, cu atât mai mult atunci când acestea vin din partea arhitecţilor tineri, cei care, împreună, pot produce o schimbare. Birourile selectate în rubrica A ≤ 40 au în comun nu numai vârsta asociaţilor/fondatorilor (sub 40 de ani), ci şi preocuparea pentru aspecte problematice ale arhitecturii actuale, în acord cu ceea ce se întâmplă la nivel internaţional: rezolvarea creativă a relaţiei dintre vechi şi nou, adecvarea formei la funcţiune, atenţie pentru costuri şi pentru sustenabilitate, recuperarea unor situri şi arhitecturi valoroase, calitatea spaţiilor publice. 

Continuăm seria portretelor de arhitecți din rubrica A ≤ 40 cu Bogdan Ciocodeică, printre ai cărui colaboratori, foști și actuali, se numără: Ana Porim, Adelina Cucoranu, Alexandra Popa, Diana Roşu, Roxana Dan, Delia Ştefana Costras, Alexandru Ioniță și Traian Dumbravă.

Ce înseamnă Bogdan Ciocodeică Studio? Ce doriți să schimbați arhitectural în România sau în atitudinea față de acest domeniu?
Atunci când am plecat la drum, nu cred că ne-am propus în mod conștient să schimbăm ceva. Dar atât arhitectura, cât și arhitectura de interior reprezintă niște procese care implică mulți factori și mulți actori și care, inevitabil, generează schimbare. Dorința a fost de a crea un dialog între noi și beneficiari, de a găsi limbajul comun prin care să putem transmite mesajul nostru și cred că asta este în continuare ceea ce încercăm să facem cu fiecare proiect pe care îl realizăm.

Când a luat naștere biroul vostru? Cum a crescut?
Biroul a luat naștere în 2015 și de-a lungul timpului a suferit modificări și a evoluat. Suntem un organism flexibil, multidisciplinar la întâlnirea tuturor zonelor creative. Nucleul este format din arhitecți, dar biroul în forma extinsă cuprinde graphic designers, landscape artists și galerii de design cu care colaborăm pentru ca proiectul să fie unul cât mai complet și în același timp să poată să răspundă cât mai bine nevoilor utilizatorului final.

 

Interior design, event design şi arhitectură sunt liniile voastre de competenţă profesională. Ce le uneşte şi ce anume transmiteți mediului profesional, clienților, publicului larg?
Credem că acel fil rouge comun tuturor priectelor este abordarea care se centrează pe nevoile pe care beneficiarul le are de la spațiul respectiv și de fapt diversitatea este ceea ce caracterizează proiectele noastre. Lucrul esențial în crearea unui spațiu este felul în care acesta influențează utilizatorul și reușește să răspundă cerințelor lui.

Ce aduce bun și ce vă nemulţumeşte la faptul că lucrați în București?
București este un oraș foarte viu și plin de oportunități din punct de vedere profesional, în plină dezvoltare. Cel mai mare atuu este faptul că, fiind un oraș care este într-o continuă căutare, nu are o structură ierahizată clar stabilită și asta îl face să fie foarte flexibil și să fie de fapt un tărâm al oportunităților. Este un fel de melting pot în care poți explora profesional și în care poți găsi nișa potrivită, lucru mult mai dificil în orașele vestice spre care tindem, unde regulile jocului deja au fost trasate și posibilitățile de creștere și explorare sunt mult mai limitate. Cel mai frustrant lucru legat de oraș cred că vine din faptul că el nu este un oraș prietenos cu locuitorii lui. El nu este gândit pentru oameni și recreere, e un loc al posibilităților care, din păcate, nu reușește să inspire.

 

De la rezidențiale şi servicii diferite HoReCa şi corporate, proiectele voastre de amenajare interioară au o neomodernitate temperată, un fel de eclectism minimalist. Recurgeţi la compoziţii vizuale asertive, alegeri subtile de materiale, detalii atent coordonate. Cum reuşiţi să „amprentaţi” intervenţiile voastre arhitecturale?
Așa cum spuneam, credem că „amprenta” noastră este tocmai diversitatea proiectelor pe care le facem. Nu am avut și nu ne-am dorit niciodată să avem un stil recognoscibil. Fiecare proiect este foarte diferit și credem că el se conturează diferit, în funcție de nevoile și cerințele sale, astfel încât rezultatul final este mereu altul, mereu surprinzător, uneori chiar și pentru noi, fiindcă el evoluează și se metamorfozează de la ideea inițială până la încheierea lui.

Cum ați defini acum, în 2020, biroul vostru? (Către ce tip de arhitectură / atitudine vă îndreptaţi?)
Credem că 2020 nu a afectat foarte mult felul în care noi ne raportăm la arhitectură și felul în care abordăm proiectele. Scopul a fost mereu găsirea echilibrului și o atitudine conștientă față de nevoia de a avea utilizatorul în centrul preocupărilor și în același timp o atitudine conștientă față de resursele folosite în elaborarea proiectelor. Ne dorim mereu proiecte „mindfull” atente la oameni și la mediu, cu un impact negativ minim.

 

Numiţi un element nelipsit în gândirea voastră şi explicaţi coprezenţa sa în demersul de proiectare.
Abordarea pragmatică care duce la generarea de spații funcționale ce devin suport pentru layerul final vizual și tactil.

Ce sfaturi puteți da unui proaspăt absolvent de arhitectură (generală şi /sau interior)?
E foarte important să lucreze, să capete experiență și să umple gap-ul dintre proiectarea învățată la școala și realitățile unui proiect concret. Să se documenteze și să fie mereu în pas cu ce se întâmplă în arhitectură și, cred, cel mai important: să își aleagă referințe și modele de oriunde din lume și să nu se limiteze doar la piața locală.

Un model? Ce admirați? Către ce tindeți?
Echilibru. Răspunsul tuturor căutărilor.

Interviu publicat în igloo #198_octombrie-noiembrie 2020