fbpx

A SWITCH: Ioana Ciolacu – fashion designer

Se spune că nimic nu e întâmplător și se poate constata că apropierea în spațiu dintre facultățile bucureștene de Arhitectură și Arte a fost de foarte bun augur pentru Ioana Ciolacu. Pentru că în acest fel le-a putut frecventa în paralel cursurile, moda devenind un mod de viață și de creație care a convertit brandul Ioana Ciolacu într-unul dintre numele românești cele mai cunoscute din fashion-ul autohton și internațional. 

Colecțiile Ioanei (care nu ocolesc nici liniile vestimentare pentru copii ori bărbați), precum și felul în care își articulează ideile și modelele sunt în continuare puternic influențate de arhitectură. Dovadă stă, spre exemplu, colecția inspirată din mișcarea Bauhaus și ale sale femei-muze sau mai recenta pasiune a fashion designer-ului pentru Art Deco. Ioana ne propune cadre textile volumetrice și „straturi” într-o diversitate a pattern-urilor și texturilor care să ne permită să ne dezvăluim treptat. Și să ne descoperim funcționând în paradigma unui fashion sustenabil, care este, dincolo de orice altceva, apanajul conștientizării și al responsabilității.

Cum a ajuns Ioana Ciolacu de la studii de arhitectură la unul dintre cele mai cunoscute branduri de fashion din România? A fost un declic, o pasiune din copilărie, un semn care ți s-a arătat…?
Asta chiar este o poveste amuzantă… Treceam în anul 5 la Mincu și, sincer, în anii ăștia de studiu și de muncă, nu simțisem satisfacția meseriei pe care părinții mei mi-o insuflaseră (sunt arhitecți). Așa că am luat hotărârea să mă apuc să studiez altceva, în paralel. Prima opțiune era scenografia – mă încânta ideea de a construi lumi virtuale, la o altă scară –, iar a două era moda – dar asta doar pentru că în acea perioadă citisem despre paralela dintre arhitectură și modă și mi se părea că seamănă foarte mult. Singura rațiune pentru care am ales să studiez moda a fost de proximitate: UNARTE este mult mai aproape de UAUIM, iar UNATC, unde aș fi studiat scenografia, mai departe. Astfel, pentru a putea să studiez la două universități în paralel, am ales-o pe cea mai apropiată. Șansa a făcut să găsesc în modă o lume absolut fascinantă și o meserie la care se pare că mă pricep.

 

Cum „construiești” o haină? De unde vine inspirația și ce anume din trecutul absolventei de arhitectură te mai influențează în prezent?
O mare parte din procesul de creație și de construcție a unei colecții vine din școlirea mea inițială. În primul rând, ar fi rigoarea, anduranța și perseverența, pe care le-am învățat din volumul de muncă depus în timpul predărilor la arhitectură. Apoi, vederea în spațiu, de asemenea căpătată în educația anterioară, mă ajută să construiesc în minte hainele și apoi, tot în minte, să le descompun în tipare. Este destul de rar ca un designer să lucreze în acest mod. De obicei totul începe de la schiță, care apoi este transpusă în tipare de către tiparnic. Eu simplific acest proces, având totul deja în minte – rareori fac schițe și, de obicei, când desfac rola de hârtie de tipar, haina este pe jumătate gata. Și la nivel estetic sunt mult influențată de arhitectură. Păstrez o oarecare structură, calculez până în cel mai mic detaliu, nimic nu rămâne la voia întâmplării. Deși drapajul în modă poate oferi rezultate extraordinare, nu este metoda mea de lucru preferată.

 

Ce înseamnă fashion sustenabil, mai ales în contextul actual?

Înseamnă, pe de-o parte, datoria oricărui designer sau case de modă de a-și pune întrebarea: ce rol joc eu în a doua cea mai distrugătoare industrie din lume, după cea petrolieră? De unde îmi procur materia primă și ce sacrificii au fost făcute pentru a ajunge la mine în forma asta? Sunt oamenii care lucrează pentru mine plătiți conform muncii depuse, iar locul unde lucrează este unul propice? Ce fac cu reziduurile rezultate în urma producției? Se justifică tot ceea ce fac pe termen lung? Și, pe de altă parte, ce înseamnă modul prin care consumatorul înțelege a avea o obișnuință sănătoasă de a cumpăra – aici mă refer la cât de des (sau rar) achiziționează, cât timp se folosește acea haină și ce face cu ea după ce nu o mai dorește.

 

Există un film în care pasiunea pentru croit, vitalitatea materialului și întruparea hainelor – duse chiar până la obsesie – au o vibrație aparte. E vorba de „Phantom Thread” al lui Paul Thomas Anderson și mă întreb ce flori, filme, cărți te-au marcat și te inspiră?
Nu am văzut încă acest film, dar este de ceva vreme în lista mea. Prin natura mea curioasă, întâlnesc foarte des noi obiecte, oameni, experiențe sau senzații de care să mă îndrăgostesc. Trei dintre constante până acum sunt actrița Katherine Hepburn, cartea „Parfumul” de Patrick Süskind și formația T-Rex.

O clădire pe care ai recomanda-o celor care studiază fashion și un designer/o colecție demn/demnă de cunoscut de către studenții de la Arhitectură:
Pentru cei din fashion – redescopăr clădirile Art Deco – aș sugera să le depisteze și să le studieze. Pentru arhitecți, cred că Jil Sander e de urmărit.

Un arhitect român și unul internațional cu care ți-ar plăcea să colaborezi, dacă ai face arhitectură?
Horia Creangă și Rem Koolhaas.

Care ar fi materialele viitorului?
Cele care au certificate GOTS – Global Organic Textile Standard.

Un loc inedit din lume unde ți-ar plăcea să prezinți o viitoare colecție:
Cred că în junglă, la Ecuator, ar fi de vis.

O veche pasiune la care nu ai putut renunța și una mai nouă:
Veche: să desenez și să umblu pe străzi, uitându-mă în sus la clădiri.
Nouă: să beau cât mai multă cafea de diferite origini.

Ce beau împreună un arhitect și un fashion designer?
În fashion, lumea e înnebunită după prosecco, dar eu nu îl suport, iar arhitecții nu prea beau, nu? Hm, probabil că cei doi ar găsi puncte comune cu un Brandy Alexander.

Interviu publicat în igloo #195_aprilie-mai 2020

igloo_195-shop

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0