Adela Chivărean: „De gust bun pentru mine înseamnă tot ce este înconjurat de respect”

Pentru cei mai mulți dintre noi, expresia „a bate în lemn” e o superstiție știută din copilărie. Pentru Adela Chivărean, doctor de lemn, pacienții sunt bunurile culturale, iar ideea de a bate în lemn, de a-l asculta, a-l înțelege și, de cele mai multe ori, a-l scutura de patina timpului a devenit un drum și un scop. În atelierul său brașovean ajung din 2015 încoace diverse piese de mobilier pe care le restaurează, salvându-le sub egida The Wood Doctor. Scaune, dulăpioare, uși, porți – pentru toate există un înainte și un după, între cele două desfășurân­du-se un proces aproape alchimic, ce implică răbdare, pasiune și respect pentru meșteșug. Studiile au purtat-o pe Adela din România până în Austria și Irlanda (Master în Comunicare Interculturală și în Design și Restaurare), iar atunci când nu cutreieră satele din Transilvania în căutare de obiecte vechi și prețioase de mobilier, lucrează în atelier sau pe șantierele proiectelor de amenajare de interior în care se implică. Cât despre o cină #degustbun între prieteni, ei bine, Adela ne-ar întâmpina cu… o să descoperiți cu ce anume din următoarea discuție.

Cum a intrat în viața ta această pasiune pentru esențele tari, lemnoase și recondiționarea obiectelor vechi?
M-am născut într-o familie care a avut mereu grijă de lucrurile aparent nesemnificative. Casa noastră este plină de lucruri frumoase, colecționate de părinții mei, și întotdeauna am avut farfurii colorate și tacâmuri de toate felurile. Cumva, s-a înrădăcinat în mine reflexul de a vedea în obiectele vechi mai mult decât ceea ce pare.

Cum arată o zi obișnuită din viața unui „doctor de lemn”?
O zi obișnuită se petrece ori în atelier, ori pe șantier. În atelier avem mereu mai multe piese în lucru, fie pe partea de tâmplărie, fie la curățat sau tapițat. Mai avem o cameră cu obiecte mai sensibile care necesită prelevare de probe pentru microscop sau diverse operațiuni de profilaxie. Vedeți? Vorbesc ca un doctor. Cel mai mult durează însă procesul de restaurare a mobilierului pictat, iar pentru acesta avem un alt loc cu lumină multă și naturală. Serile sunt rezervate conceptelor de design interior.
Zilele pe șantier sunt murdare și intense. Ne ocupăm des de recondiționarea ușilor și a ferestrelor, dar și de planșee sau grinzi. Se inhalează mult fum, praf și se stă cu mâinile în sus. Great fun! Pentru proiectele de design interior, șantierul înseamnă instalații de toate felurile, schițe, măsurători și tot ceea ce nu se vede în pozele frumoase de după.

Dar una complet inedită?

Zilele inedite sunt cele în care merg prin satele din Transilvania și lucrez în casele vechi țărănești. Tot în aceste zile caut mobilier vechi, pe care ulterior îl folosesc în amenajările mele.

Ce înseamnă #degustbun pentru tine?
De gust bun (sau bun gust) pentru mine înseamnă tot ce este înconjurat de respect: respectul pentru natură, pentru mediu, pentru trecut. Țin mult la oamenii autentici, la cei care au curajul de a fi cine sunt și iubesc interacțiunea cu aceștia. Prin prisma activității pe care o desfășor, realizez că oamenii nu se cunosc, nu știu ce le place și sunt incapabili de a lua decizii singuri. Încerc, prin proiectele mele de amenajare, să îi provoc și să le transform casa în ceva ce îi reprezintă. Îmi displac teribil trendurile și nu consider că a copia pe cineva este un semn de apreciere, dimpotrivă.

Un loc cu o masă mare din lemn, în care ai mâncat memorabil în ultimii ani?
Am mâncat recent la un restaurant asiatic din Viena în care era o singură masă. O masă lungă, masivă și foarte înaltă, care acomoda cel puțin 20 de persoane și care îți lăsa impresia că cinezi cu toți prietenii. Foarte fain!

Dacă ai organiza rapid o cină pentru prieteni, ce bucate și licori ai scoate dintr-un bufet?
În bucătăria mea mă ocup mai mult cu partea estetică decât cu cea gastronomică. Colecționez veselă veche – farfurii, cești de porțelan pictate, tacâmuri de argint sau castroane de lut. Cu toate astea, cred că aș merge pe clasicul platou cu brânză, roșii, slăninuță și zacuscă pe pâine. Aș mai avea un sirop de soc foarte bun și unul de prune, care se bea din pahare mici.

Un ritual pe care ni-l poți dezvălui din procesul de lucru:
Lucrez cel mai bine și cel mai productiv când sunt singură. Sunt un om destul de izolat, prin alegere, și nu cred în echipele mari. Nu am nevoie decât de cafea, de cei doi căței ai mei și pot lucra 10 ore fără oprire.

Ce crezi că ar putea ajuta real și pe termen scurt în atragerea tinerilor către meșteșugurile tradiționale?
Consider că tot ce înseamnă grijă și respect pentru patrimoniu, istorie, tradiție pleacă din familie. Este greu să fii atras de ceva dacă nu ai trăit înconjurat de acel lucru. Este responsabilitatea părinților să își educe copiii în așa fel încât să vadă frumusețea și valoarea lumii în care trăiesc. Cu toate astea, observ că sunt din ce în ce mai mulți tineri dornici să lucreze în domenii ca tâmplăria, pielăritul sau olăritul, și asta este o veste bună. Este însă necesară o bază academică solidă pentru a profesa în anumite domenii (includ aici restaurarea), iar studiile sunt imperios necesare.

Trei lucruri pe care le-ai spune Adelei de acum 10 ani:
1. Răbdarea este cel mai important atu
2. Nu este înțelept să ai certitudini
3. Toate gândurile de acum vor deveni realitate

Articol publicat în igloo #201 / aprilie-mai 2021 / Scenografie şi arhitectură / rubrica #deGustBun