Alex Baciu: „Bucureștiul e genul de oraș care îmi șoptește mereu câte ceva”

Sunt străzi în orașe pe care există un înainte și un după. Au trecut deja suficient de mulți ani pentru ca cei mai mulți dintre noi să nici nu își amintească cum era strada Arthur Verona înainte de Street Delivery. Sau cum era Bucureștiul înainte ca pe aceeași stradă, să apară în fiecare an, în timpul festivalului o nouă pictură murală pe calcanul imens.

În vara lui 2020, Street Delivery a împânzit orașul cu mesaje artistice care dau speranță, iar calcanul de pe Verona nu face excepție. Este un îndemn la o pauză de respirație pe care am luat-o toți, indiferent de intenții sau agende. Iar artistul care a transpus invitația în tușe și linii este constănțeanul Alex Baciu, într-o compoziție care este, după părerea mea, printre cele mai reușite povești vizuale ale calcanului.

De la privitul muralului proaspăt terminat până la curiozitatea de a afla mai multe despre artistul Alex Baciu, nu a mai fost decât un pas. Rezultatul, mai jos.

 

Pe calcanul emblematic Street Delivery a apărut în acest an atât de altfel o invitație la o pauză de respirație în viziunea ta artistică. Ce te-a făcut să accepți provocarea și cum te-a inspirat Bucureștiul, un oraș în care, din câte înțeleg, nu locuiești?
Calcanul de pe Verona este un landmark al artei murale din București, acolo este topografia socială prezentată an de an prin viziunea artiștilor și asta îl face special, valabil, cu întrebarea aferentă oare ce va urma? Practic, îl consider un perete viu și, fără doar și poate, nu aveam cum să refuz un astfel de proiect. Odată ce am făcut schița în perioada carantinei, știam că la un moment dat o să fie undeva pe un perete, o vedeam pe un calcan – lăsată acolo să-și spună propria poveste.

Bucureștiul nu este o necunoscută pentru mine, dar, chiar și așa, mai tot timpul mă încântă, mă inspiră la fiecare colț, fiind genul de oraș care îmi șoptește mereu câte ceva.

Cum ai defini street art-ul, în general, și arta ta, în particular?
Street art este busola unui oraș, iar aici îți dai seama de particularitățile, cicatricile orașului, efervescența și problemele lui… este o altă linie artistică de care se bucură prin libertatea de a se exprima; aici discutăm strict de arta murală derivată din street art, care a avut o schimbare cantitativă însemnată în ultima vreme la noi, fapt care mă bucură. Sursa mea vizuală este una care sare în ajutorul orașului la nivel estetic prin cromatică și inserțiile mediilor naturale care, din păcate, sunt tot mai puține în orașele mari. Consider important să comunici prin arta ta și să încerci să transmiți emoții indiferent de culoarea lor; sunt atras de pictură barocă și rococo (apogeul maxim atins în orice formă artistică, de la sculptură, arte decorative, arhitectură și până la pictură) și Pop Surrealism, și, mai ales, de supradimensionarea unor fragmente de portrete, acele portrete care nici pe un perete de 8 metri înălțime nu-și găsesc locul și care deseori își forțează încadrarea. Îmi place funcționalitatea estetică în contrast cu esteticul și  hazardul.

Un artist-inspirație de la noi și din toată lumea?
Radu Pandele, artist român, și Aryz, un muralist din Spania.

O amintire-provocare de la realizarea unui mural?
Provocarea este contratimpul de cele mai multe ori, cum și cât poți să faci în câteva zile, cum susții controlul unui perete de 200 mp sau 500 mp, așa cum s a întâmplat la Timișoara când înălțimea unui calcan de pe un siloz era de aproape 30 m și a trebuit să-mi reconfigurez curajul pentru noi înălțimi.

Cum crezi că influențează de fapt street art-ul viața unui oraș și a locuitorilor săi?
Street art-ul este un generator de reacții, sentimente, bucurii, intrigi, de cele mai multe ori muralele devin accentele unor clădiri, făcându-le vizibile, rezultând astfel o simbioză între mural, arhitectură și urbanistică folosit din vechi timpuri ca mijloc de propagandă, publicitate ș.a. De cele mai multe ori, oamenii observă sau nu, le place sau nu, ignoră sau adoră, – fenomenul ăsta mă fascinează, reacțiile multiple spun despre noi că suntem totuși conectați, fie că  vrem sau nu, cu lumea artei urbane. Îmi place să zic să există un trialog, o comunicare emițător și receptor în lanț artist-mural-spectator. Artistul muralist și pictura sunt două entități diferite, el comunică cu peretele lăsând mesajul, ca apoi pictura să-i ia locul, continuând comunicarea. Interesant este faptul că o pictură murală se poate transforma în multiple forme de relații, comunicare și mesaje. Și tot de aici se declanșează contribuțiile personale vizavi de muraluri: unul poate face fotografii altul poate „completează” cu spray-ul, altul intervine cu un paste-up, și exemplele pot continua.

Un loc/oraș în care ți-ar plăcea să lași o amprentă?
Cu siguranță în orașul meu natal, Constanța, unde am și început să pictez pereți. Acolo, în zona peninsulară, este o pepinieră de calcane, dar am ales unul care mă așteaptă sau eu îl aștept, încă nu știu.