În ultimii doi ani, mi-am împărtășit pe social media gândurile (și îngrijorările) asupra impactului pe care inteligența artificială îl va avea, cu siguranță, asupra viitorului profesiei de architect. Cred că avansările pe care le vedem acum pe diverse platforme AI reprezintă un apel de trezire către arhitecți, de a răspunde acestei „amenințări” sau „provocări”, ce îi privește în special pe cei din generația tânără, a studenților arhitecți, care vor vedea cum evoluează domeniul AI în același timp cu pregătirea lor. Mă tem că acești tineri studenți își vor petrece 10 ani studiind numai pentru a vedea inteligența artificială depășind abilitățile lor tradiționale și lăsându-i în imposibilitatea de a se lucra. Cu toate acestea, sper că arhitecții și universitarii din întreaga lume vor începe să conștientizeze marea provocare cu care se confruntă și că, prin dezbateri și colaborare, vom găsi noi și neconvenționale moduri de a folosi și „controla” dezvoltarea și eventuala dominație a inteligenței artificiale ca designer sentient și auto-suficient, și de a păstra și apăra, în anii care vin, elementul uman al imaginației creative.

Totuși, sunt din ce în ce mai umit de abilitățile și potențialul pentru viitor ale inteligenței artificiale și mi-am împărtășit gândurile referitoare la acest subiect cu studenții arhitecți cu care lucrez, pe care i-am încurajat să experimenteze, la rândul lor, cu Midjourney.