Arhitectura ca „sculptură locuită”: Centrul „Constantin Brâncuși” din Craiova

13 iulie 2023

Arhitectura ca „sculptură locuită”: Centrul „Constantin Brâncuși” din Craiova

ARHITECTURĂ: DSBA TEXT: Anda Zota FOTO: Arthur Țințu

Expresia sculpturală a lui Brâncuși este unică, autoreferențială – în acest sens, privim opera sa ca fiind individuală, perenă, în același timp profund tradițională. Brâncuși este cunoscut pentru abilitatea cu care reduce arta la forma sa pură, rafinată, monadică. Abstractizarea și originalitatea lucrărilor sale au fost coroborate cu o desprindere de realitate, prin inventarea unor forme sculpturale care nu au existat până atunci. Însă artistul însuși, precum alți reducționiști ai momentului (vezi Kandinsky), avea o percepție diferită.

Pentru Brâncuși, abstractizarea autentică era un limbaj care ajuta la exprimarea obiectivă a adevărului metafizic. Originalitatea este sinonimă cu originea, unde artistul întâlnește mistere cu care își conturează variația artistică. „Realitatea stă în esența lucrurilor – spune Brâncuși – și nu în forma lor exterioară. De aceea este imposibil ca oricine să producă ceva real doar prin imitația formei exterioare a unui obiect.” Sculpturile lui erau o încercare de a cristaliza aceste esențe: „Artistul ar trebui să știe să dezgroape esența dinăuntrul materiei și să fie instrumentul care să scoată la iveală esența sa cosmică într-o realitate vizibilă”, spune Brâncuși.

Deși a scris foarte puțin în timpul vieții (neluând în considerare scrisorile), Brâncuși a lăsat în urmă o serie de aforisme și anecdote care oferă o bună înțelegere a gândirii și corpului de lucrări. Una dintre cele mai celebre expresii a devenit călăuză pentru arhitectura noului Centru „Constantin Brâncuși” din Craiova. „Arhitectura este sculptură locuită” – aceasta e formula care i-a ordonat lui Dorin Ștefan gândirea creativă. Astfel, proiectul de extindere a spațiului de expunere a lucrărilor lui Brâncuși din cadrul Muzeului de Artă propune o plimbare prin universul artistului.

Întregul spațiu este format dintr-o serie de încăperi care oferă experiențe diferite, de la spații de expunere multimedia la cameră obscură, organizate într-o ordine specifică, ce devine stimulatoare. Parcurgerea spațiilor produce acel sentiment la care ceramistul Rupert Spira făcea aluzie în interviul din Modern Painters din 2001, când spunea că „rolul artistului este de a oferi o modalitate prin care prezența sa să fie abordată și percepută prin simțuri”. Dorin Ștefan realizează astfel o punte puternică între opera lui Brâncuși și realitatea construită, oferind un „manual de înțelegere” a filosofiei artistului. Spațiile propuse de arhitect au valoare intrinsecă, iar parcurgerea lor se înscrie în abordarea abstractizării stilistice.

Noua extensie pornește de la un semnal din sticlă, amplasat în față și stabilind un dialog cu Palatul Jean Mihail, și care amintește de lucrările lui Brâncuși, parte din ele fiind expuse de Muzeul de Artă. Obiectul are ca punct de referință un proiect nerealizat al artistului, un templu pentru Maharajah, în Indore, care ar fi avut forma unui ou cu o spirală interioară. Arhitectura continuă în subteran, unde spațiul cu dotări multimedia poate găzdui o extensie importantă și necesară a muzeului – un centru de informare și documentare care să adune arhive, documente și, în principiu, să strângă informație legată de relația lui Constantin Brâncuși cu România.

Acum și pentru următoarele 6 luni, prin intervenția curatoarei Doina Lemny (în prezent muzeograf-cercetător la Muzeul Național de Artă Modernă, Centrul Pompidou, Paris), la centru se poate vizita o expoziție realizată în colaborare cu Centrul Pompidou: o serie de filme de arhivă care oferă o dimensiune amplă a lucrărilor lui Brâncuși. Expozițiile viitoare rămân, în schimb, sub semnul unui manual de utilizare a spațiului, propus de însăși arhitectura lui Dorin Ștefan.

PROIECT: Centrul Constantin Brâncuși, Muzeul de Artă Craiova; AMPLASAMENT: Calea Unirii nr. 15, Craiova; ARHITECTURĂ: Dorin Ștefan – DSBA; ECHIPA: Bogdan Chipară, Ana Maria Banciu, Cristina Ionescu, Ioana Todiroaie, Anda Ștefan, Adrian Arendt, Mihai Popenga, Tudor Patapievici, Caterina Ciurel; INGINERIE: Ștefan Burciu, Elvis Târlea; INGINERIA ȘI EXECUȚIA STICLEI: Wolfgang Kahlert (gskgmbh), Ulrich Schmid, Erwin Szori (Montec), Ralf Scheurer (Sedak, Gersthofen), Adrian Badici (transparentdesign), Bogdan Bologescu (cbglass), ARUP (consultant); FINALIZAT: 2022

Articol publicat în igloo #211 / Kéré Architecture / Decembrie 2022 – Ianuarie 2023

Tag-uri:

Arhitectura ca „sculptură locuită”: Centrul „Constantin Brâncuși” din Craiova

Tag-uri:

NE GĂSEȘTI ȘI AICI