Arhitectura filmului german [1918-1933]

În anii Republicii de la Weimar, ai avangardelor, ai expresionismului și în general ai unei vitalități artistice probabil proprie vremurilor ce urmează unei calamități majore (aici, Primul Război Mondial), cinematografia germană cunoaște și ea un moment de mare avânt, deopotrivă tehnic și estetic. Se înființează societăți și arhive de film, cinematografele se înmulțesc într-un ritm fără precedent (în 1930 în Germania numărul lor ajunge la 5 000), iar în 1936 filmul cu sunet va fi înlocuit cu totul producțiile mute.

Filmul – atunci, ca și acum – e o formă de artă și divertisment fundamental escapistă; ne uităm la filme în primul rând ca să uităm de noi, ca să pătrundem în altă viață, altă realitate, ca să ne lăsăm distrași, în căutare de emoții imediate. E simplu: ceea ce acum (și în viitorul apropiat) sunt pentru noi experiențele VR (sau alte modalități de imersiune), erau pentru omul de la începutul secolului trecut cinemaul și magia lui.

Parte din efectul seducător al filmelor asupra privitorului se datora felului în care era construit – și apoi metamorfozat – spațiul/decorul. Luminile și umbrele, unghiurile, modificările și distorsiunile de perspectivă, volumele și liniile, construcții fanteziste și stranii, scări, poduri, interioare misterioase – toate aceste elemente de compoziție erau esențiale, creau o anume atmosferă, făceau parte din poveste și, mai ales, produceau un efect emoțional puternic asupra spectatorului (mai ales în cazul filmelor mute, unde deci decorul trebuia să fie cu atât mai expresiv, un personaj în sine). De aceea, „arhitecții de film” (ceea ce numim „set designers” sau scenografi) erau aproape la fel de importanți precum regizorii, iar nume ca Otto Hunte, Erich Kettelhut, Hermann Warm sau Robert Herlth sunt indisolubil legate de identitatea vizuală a unor filme expresioniste care au făcut istorie prin imaginarul lor radical – Metropolis de Fritz Lang (1927), Cabinetul Dr. Caligari, regizat de Robert Wiene (1920) sau Golem al lui Paul Wegener (1920). Deseori, schițele și desenele arhitecților de film nu conțineau doar decorurile, ci și indicații prețioase despre poziția camerelor și a actorilor; pentru unele scene cu efecte speciale se construiau machete complexe, care apăreau în film doar într-o secvență scurtă. Spațiul cinematografic le dădea însă arhitecților libertatea de a imagina și a construi în studioul de film instalații temporare îndrăznețe, iar toate aceste construcții erau, desigur, realizate mai întâi pe hârtie.

„Orașul de sus, cu Turn Babel” de Erich Kettelhut (1893 – 1979); schiță pentru filmul „Metropolis”; © Erich Kettelhut; Deutsche Kinemathek Berlin
„Orașul de sus, cu Turn Babel” de Erich Kettelhut (1893 – 1979); schiță pentru filmul „Metropolis”; © Erich Kettelhut; Deutsche Kinemathek Berlin

Expoziția German Film Architecture 1918-1933, deschisă în Berlin la Tchoban Foundation. Museum of Architectural Drawing, prezintă o selecție a desenelor și schițelor care au stat la baza scenografiei inconfundabile a filmului german experimental din anii 1918-1933. Puteți vedea așadar lucrări de Emil Hasler, Robert Herlth, Otto Hunte, Erich Kettelhut, Hans Poelzig, Franz Schroedter și Hermann Warm pentru filmele Cabinetul Dr. Caligari, GolemMetropolis, Nibelungii, Îngerul albastru și alte capodopere ale epocii. Este o expoziție destul de săracă în text (și informații despre context), însă lucrările expuse, puțin cunoscute în sine, sunt îndeajuns de grăitoare și de impresionante.

Expoziția se poate vizita până în 29 septembrie 2019 și cuprinde lucrări împrumutate de la Deutsche Kinemathek Berlin, DFF-German Film Institute & Film Museum (Frankfurt/Main) și Architekturmuseum – Technische Universität Berlin.

Curator: Nadejda Bartels, director al Museum of Architectural Drawing.

Dincolo de expozițiile pe care le organizează, Tchoban Foundation. Museum of Architectural Drawing, fondat în 2009 de Sergei Tchoban (desenator și colecționar de desen de arhitectură), e un spațiu ce merită vizitat de către orice pasionat de arhitectură, dar nu numai – atât pentru clădirea aparte (un monolit stratificat din beton cu detalii sculpturale și încheiat, la ultimul etaj, cu un volum proeminent din sticlă), cât și pentru arhiva și biblioteca generoase, disponibile celor interesați să cerceteze în special desenul de arhitectură.
web999

Pasionat de film?

Comandă BU#14 de pe igloo.ro și ai șansa să câștigi o invitație dublă la două dintre avanpremierele Les Films de Cannes a Bucarest, la Cinema Muzeul Țăranului, ambele proiecții fiind în prezența echipei regizorale!
👉 20 octombrie, ora 17:00 – Timebox 
👉 20 octombrie, ora 20:00 – Jurnalul familiei Escu

Câștigătorii vor fi aleși prin random.org, pe data de 19 octombrie.

COMANDĂ