„Bestiarul albastru” din ceramică. De vorbă cu Irina Silivestru (Decartis)
Interviu: Iuliana Dumitru; Foto: courtesy of Irina Silivestru
Urmăresc de multă vreme universul ceramic Decartis al Irinei Silivestru, ba chiar i-am dat și un nume, „bestiarul albastru”, din care se ivesc nu doar animale și păsări, ci și elemente vegetale și, din când în când, misterioase figuri umane. Creațiile ei inconfundabile și imediat seducătoare poartă ecoul artelor decorative din Anglia secolului al XIX-lea ori chiar al esteticii anluminurilor. Mai multe despre toate acestea ne-a povestit Irina însăși.
De unde pasiunea pentru ceramică?
Pasiunea mea pentru ceramică s-a dezvoltat în timp, pe parcurs ce i-am descoperit farmecul. Nu a fost o pasiune care a venit brusc, ca un „coup de foudre”, ci a fost un proces de durată. La sfatul profesorului cu care mă pregăteam, pictorul Dorel Zaica, în anul în care am intrat la Liceul de Arte Plastice „N.Tonitza” din București, am optat pentru secția de ceramică. Datorită lui am pășit pe acest drum fără să știu aproape nimic despre ceramică. Am continuat apoi cu aceeași specializare – licență și master la Universitatea Națională de Arte din București, Facultatea de Arte Decorative și Design și ulterior în propriul meu atelier.
Cum a apărut Decartis? Cum au decurs căutările, estetice și tehnice deopotrivă?
Decartis a apărut acum mai mulți ani din pasiunea mea pentru arta decorativă, ajungând să materializeze ideile mele despre frumos. Numele este de fapt un acronim – DECorative ARTs Irina Silivestru. Atelierul a început să fie cunoscut treptat și am evoluat stilistic și tehnic în timp. Rețelele de socializare au jucat un rol important pentru mine și a fost mult mai ușor să fiu descoperită pe plan local, cât și în alte țări (și totodată să-i descopăr și eu pe alții din breasla mea).
Căutările tehnice (mă refer la zona de ceramică funcțională și decorativă) au început după ce am terminat studiile universitare – am făcut muncă de documentare și am experimentat o perioadă până am ajuns să găsesc tehnicile și materialele potrivite pentru ceea ce voiam eu să fac. A fost mai greu la început căci nu aveam un cuptor pentru ceramică, dar ulterior am rezolvat acest aspect. În timp mi-am creat propriile matrițe (forme) pentru vase și ca tehnică de lucru m-am axat pe decorul sub glazură. Încă mă documentez, citesc reviste de specialitate și descopăr lucruri noi.
În ceea ce privește căutările estetice mi-au fost de folos studiile (cursurile de istoria artei) care m-au trimis pe anumite direcții ce rezonau cu personalitatea mea, vizitele la muzee (în special la cele de arte decorative din străinătate) și munca de documentare pe care o fac continuu.
Din marea de ceramică contemporană frumoasă care se creează acum în România, în atâtea tehnici, stiluri și registre, obiectele tale se disting într-o clipă, printr-o anume narativitate și un fel de mitologie vizuală, ca să-i zic așa. Ce surse și referințe sunt „topite” în ceramica ta? Care e povestea acestor motive vegetale, a acestor culori inconfundabile?
Construiesc o lume din emoțiile și trăirile mele și cred în ceea ce fac. Mi-am construit treptat propriul univers inspirat din natură – forme reale și fantastice creează identitatea mea stilistică. Tot ce fac îmi reflectă căutările estetice, personalitatea și este în același timp și un rezultat al culturii mele plastice. Ca surse de referință am luat mereu arta veche decorativă din Europa și Asia, dar mai ales arta unor artiști britanici, precum William Morris, William de Morgan, Bernard Leach și alții. Întotdeauna caut forma subiectului pe care îl aleg, mișcarea, postura, linia (desenul).
Albastrul cobalt pe care îl folosesc este o culoare magică, prețioasă, și în spatele acestei culori stau multe povești în istoria ceramicii. A fost întotdeauna culoarea cea mai dorită și nu a egalat-o alta în frumusețe (în trecut oxidul de cobalt era prețios ca aurul).
Natura este o sursă inepuizabilă de frumusețe, armonie și diversitate, iar ceea ce mă inspiră trec prin propriul meu „filtru” interior apoi reorganizez și recompun aceste elemente pe suprafața ceramicii. Obiectele mele ilustrează (într-un mod simplu și nesofisticat) frumusețea naturii așa cum o văd eu.
Ce relație ai cu obiectele pe care le creezi? (mai ales că fiecare obiect e unic, iar numărul lor limitat) Ce relație ți-ar plăcea să aibă cu ele cei care le aduc în casele lor?
Investesc mult timp și energie (acest aspect nu este ceva ce se poate vedea, ceva palpabil) în realizarea lor și îmi doresc să fie apreciate la adevărata lor valoare. Dacă aduc bucurie oamenilor și înfrumusețeze spațiile interioare atunci și-au atins scopul.
Despre lucrul în atelier. Cât de grea, cât de migăloasă, cât de plăcută, dar mai ales cât de solitară e munca asta?
La munca de atelier este foarte plăcut procesul de creație în sine. Pe lângă bucuria rezultatului final, starea de creație în care fanteziile prind viață este partea care îmi place cel mai mult. Sunt și momente mai solicitante, care nu țin de partea creativă, dar întotdeauna trebuie să existe un echilibru între creativ și practic.
Prefer întotdeauna solitudinea atunci când lucrez – îmi plac acele momente de liniște, de concentrare pe procesul de creație al fiecărui obiect în parte. Acord foarte multă atenție decorului și dacă e nevoie lucrez mult la un obiect, în special la compoziții mai elaborate. În general mă documentez când am subiecte complexe ca să înțeleg mai bine formele, însă majoritatea subiectelor le pictez spontan, pe baza inspirației de moment – încep mereu de la o linie pe care o dezvolt liber. Da, este un proces migălos, există multă repetitivitate atât la modelaj, cât și la pictură și e nevoie de răbdare, căci chiar și atunci când crezi că ai făcut totul așa cum trebuie, se poate întâmpla ceva greșit tocmai la final (probleme de glazurare, fisuri la arderea finală etc.) și toată munca poate fi în zadar.
Dacă n-ai fi ales artă ceramică, ce altceva ți-ar fi plăcut să faci?
Mi-ar fi plăcut să fac textile (tapiserie, broderie) sau bijuterie.
Idei, perspective de colaborare cu alți artiști sau de translatare a creațiilor tale în alte formule de design?
Am câteva idei de obiecte ceramice noi, mai exact o să fac două tipuri de vaze, schițele sunt pregătite și sper să pot realiza câteva bucăți până la vară.
Perspective de colaborare cu alți artiști încă nu am, dar gânduri de transferare a ilustrațiilor mele pe alte suporturi – da, în special pe textile, mă gândesc la asta destul de serios și sper să reușesc ceva cât de curând.
Unde îți găsim creațiile? Se poate vizita atelierul tău?
E mai greu cu vizitele la atelier pentru că nu am foarte mult timp și nu am întotdeauna stocuri disponibile pentru vânzare. În general funcționez în on-line (Facebook și Instagram), acolo îmi postez toate lucrările și acolo discut cu clienții. Anul acesta mă gândesc să fac și o expoziție.
