Bjarke Ingels (BIG) va semna designul Serpentine Gallery Pavilion 2016

160203_zipper2_-_hero

Între 10 iunie și 9 octombrie, Serpentine Gallery Pavilion din Kensington Gardens se va însufleți grație vizunii arhitectului danez Bjarke Ingels (BIG) dar și a patru structuri inspirate de Queen Caroline’s Temple, un pavilion construit în secolul al XVIII-lea. Cea mai îndrăgită ipostază a arhitecturii efemere londoneze, Serpentine Pavilion, și-a devoalat designul pentru 2016. Între 10 iunie și 9 octombrie Serpentine Gallery Pavilion din Kensington Gardens se va contura în liniile viziunii arhitectului danez Bjarke Ingels (BIG).

160203_cave

Surpriza celei de-a 16-a ediții constă în prezența a patru structuri – Summer Houses – realizate pornind de la designul arhitecților Kunlé Adeyemi, Yona Friedman, Asif Khan și a biroului berlinez Barkow Leibinger.

160223_serpentine_summer_house_3_cnle-1 (1)

Bjarke Ingels și-a dorit ca Pavilionul 2016 să se profileze la intersecția mai multor aspecte aparent contradictorii: o structură eliberată de sub constrângerile formei dar riguroasă, modulară dar sculpturală, transparentă dar și opacă. Elementul simbolic este unul de bază în arhitectură: zidul din cărămidă. Numai că varianta clasică a cărămizii a fost abandonată pentru a face loc unei structuri din fibră de sticlă sub forma unor cărămizi goale.

160203_valley

Pavilionul devine astfel un zid care se “desface” pentru a crea un spațiu tridimensional. Liniaritatea din partea superioară se deschide pentru a crea, la interior, un spațiu care va adăposti o cafenea și un spațiu de evenimente.

Cele patru structuri care vor completa peisajul sunt inspirate de Queen Caroline’s Temple, un pavilion de vară în stil clasic construit în 1734 și aflat tot în Kensington Gardens. Noile structuri vor însoți Serpentine Gallery Pavilion din acest an, încadrându-se în paradigma arhitecturală recent extinsă a programului. Architectul nigerian Kunlé Adeyemi dă o replică istoricului Queen Caroline’s Temple, care se transformă într-un tribut adus robusteței și siluetei sculpturale a acestuia. Scopul țintit este cel primar, funcțional, al unui pavilion de vară: un spațiu de umbrită relaxare.

Barkow Leibinger au găsit inspirație într-un alt mic pavilion proiectat de William Kent, cel căruia i se atribuie Queen Caroline’s Temple, care se rotea mecanic preț de 360 de grade, oferind o panoramă din vârful dealului pe care era amplasat. Noua structură împrumută astfel silueta circulară a fostului pavilion acum demolat și este decorată cu fâșii a căror ondulare trimite la desenele realizate fără ridicarea creionului de pe hârtie.

yona_friedman_cam3_-_hero

Designul realizat de Yona Friedman are la bază un proiect inițiat în anii ’50 și intitulat “La Ville Spatiale”. Summer House-ul lui Friedman ia forma unei înlănțuiri în spațiu, o structură modulară care poate fi asamblată și dezasamblată în modalități diferite.

asif_khan_summer_house_109_-_hero_-_copyasif_khan_summer_house_211

Cât despre structura imaginată de Asif Khan, aceasta a fost gândită în strânsă legătură cu apropierea de lacul Serpentine și de relația cu soarele, după cum Kent poziționa Templul pe direcția răsăritului în data de 1 martie 1683 (ziua de naștere a Reginei Caroline). Summer House-ul semnat de Khan cuprinde o platformă și un acoperiș metalice, strălucitoare, care să reflecte lumina, înconjurate de o structură de lemn ondulat.