Capetele din spatele capetelor
Un text de teatru documentar este memoria mobilă a unui eveniment. Memorie cu sincope, fracturi, contradicţii, incertitudini, mistificări şi spaţii albe. O memorie cu sughiţuri de timp şi spaţiu. O memorie cu naratori care performează istoria recentă din perspectiva ambiguităţilor ei. Aceste ambiguităţi sunt definitorii pentru calitatea teatralităţii, pentru subtextele evenimentului-text. A recupera un eveniment şi a-l reconstrui pentru teatru înseamnă a-l localiza, a-l disloca, a-l subiectiva şi a-l obiectiva. Toate aceste operaţii ţin de structura reţelei din care face parte.
13-15 iunie 1990 este un proiect de cercetare şi performare a istoriei recente, pe care l-am iniţiat împreună cu regizorul David Schwartz în decembrie 2009. Procesul de lucru pentru acest proiect a avut la bază o serie de tehnici specifice genului de abordare documentară: interviuri cu principalii actanţi ai evenimentelor, referinţe la presa vremii, extrase din materiale video, mărturii, ateliere, discuţii.
Proiectul a avut, în faza lui iniţială, două componente: spectacolul de teatru documentar Capete înfierbântate – premiera în mai 2010 – şi o arhivă video cu interviuri realizate pe parcursul documentării. Mai mult de 30 de interviuri cu lideri ai principalelor organizaţii active în acel moment, cu oameni bătuţi în Piaţa Universităţii, cu mineri, cu muncitori, elevi şi studenţi au constituit baza materialului dramaturgic pentru Capete înfierbântate, un spectacol de interogare a conştiinţei civice problematice şi precare în România.
Analiza fenomenului 13-15 iunie 1990 presupune descinderea în particule de istorie recentă insuficient digerate şi asumate. Explorarea acestor perspective face ca harta subiectivă a perioadei să se nuanţeze permanent, repoziţionând conţinutul de adâncime al unor fapte reduse la tăcere, cum ar fi romii arestaţi din cartierele Ferentari şi Rahova în acele zile pe motiv că erau „ţigani bişniţari’’ sau cei care au fost duşi la unităţile militare de la Măgurele şi Băneasa, unde au suferit tratamente inumane.
Cea de-a doua fază a proiectului 13-15 iunie 1990 a constat în prezentarea, la Centrul de Introspecţie Vizuală – spaţiul în care a fost jucat spectacolul –, a arhivei performative care a generat structura etapelor de lucru. În cadrul arhivei au avut loc dezbateri despre teme superficial punctate în spaţiul reflecţiei publice: romi, naţionalism şi mişcări de extremă dreapta, degradarea imaginii minerilor şi lupta pentru victimizare. Prezentarea arhivei s-a încheiat cu un spectacol-lectură – Capetele din spatele capetelor. Trei monoloage care nu au făcut parte din spectacolul Capete înfierbântate au fost alese pentru a aduce noi perspective de poziţionare – cea a unui miner care, la 20 de ani de la evenimentele din 13-15 iunie, chestionează funcţia venirii la Bucureşti şi prezentul Văii Jiului, perspectiva procurorului Dan Voinea căruia i s-a luat dosarul Mineriadei când l-a pus sub urmărire pe Ion Iliescu şi cea a unei particpante „din milă’’, care le-a dus senvişuri minerilor.
Cine face istoria oficială? Cum se confiscă structurile de putere ale evenimentelor şi cum se ocultează straturi care pot prejudicia „reprezentarea oportună’’ a versiunii dorite? Cine au fost evacuaţii istoriei din 13-15 iunie 1990?
Echipa proiectului 13-15 iunie 1990: Mihaela Michailov (dramaturg), Alexandru Potocean (performer), Cinty Ionescu (artist video), Adrian Cristea (scenograf), Cătălin Rulea (muzician), David Schwartz (regizor).