Această compartimentare pavilionară se datorează dorinței beneficiarilor de a avea o mare diversitate a încăperilor, pe care arhitecții au tratat-o printr-o îndepărtare de orice direcție a masivității. A rezultat această înlănțuire de volume care se întrepătrund sau dialoghează și ale căror fațade au fost placate cu „panouri din fibrociment gri antracit și cărămidă”. O alăturare de texturi care dă un suflu modern și elegant ansamblului străpuns de suprafețe vitrate cu diverse dimensiuni și care este biofilic fragmentat de două curți. Curțile separă volumele casei, prima, aflându-se la parter, iar cea de-a doua, la subsol. Arhitecții le-au numit „private” deoarece „regulile complexului rezidențial nu permit împrejmuirea loturilor, cel puțin în partea frontală, deci terenurile primesc mai puțină intimitate decât în mod obișnuit”.