Castle Break. O inimă călătoare deschisă către cele patru zări ale ţării

Un proiect cultural, civic și social, care ne invită din 2013 încoace să cutreierăm ţara în lung și în lat, Castle Break este, dincolo de ocazia de a descoperi clădiri de patrimoniu și, mai ales, povestea din spatele lor, o invitaţie de a aparţine unei comunităţi de călători cu ochi și minţi deschise care au ocazia de a-și (re)descoperi ţara. Discuţia cu Irina Leca, membru al Asociaţiei ARCHÉ (iniţiatorii proiectului) mi-a confirmat entuziasmul molipsitor al echipei care, pentru perioada imediat următoare, pregătește și câteva plimbări speciale prin București.

Cu cine plecăm, de fapt, în Castle Break (câte ceva despre echipă) și cum de aţi pornit la cutreierat ţara?
I.L.: Proiectul a fost iniţiat de Asociaţia ARCHÉ, iar echipa iniţială s-a îmbogăţit pe parcursul anilor, prin atragerea a peste 10 voluntari și colaboratori. Astăzi, echipa înseamnă oameni cu specializări diferite (de la arhitectură și istoria artei, la economie, turism, comunicare sau antropologie), uniţi de pasiunea pentru patrimoniu și călătorii. Ghizii și însoţitorii de grup diferă de la un tur la altul, astfel încât e posibil să plecaţi la drum cu oricare dintre noi: Alexandru, Laura, Ana, Cristina, Monica, Daniela, Alex, Georgeta, Carmen, Irina, Ioana, Kat, Andreea, Miruna, Roxana sau Alexa.

Care ar fi criteriile de alegere a destinaţiilor?
I.L.: Noi aducem în atenţia publicului mai ales acele obiective de patrimoniu care sunt puţin cunoscute și promovate. Castle Break a început, nu întâmplător, ca un proiect de explorare și descoperire de castele și conace. Cei mai mulţi dintre noi au auzit doar de cele care sunt deja incluse în circuitul turistic: Peleș, Bran, Castelul Huniazilor, Castelul Cantacuzino din Bușteni și, eventual, Castelul Bánffy de la Bonţida. Foarte puţini știu că pe teritoriul actual al României au existat peste o mie de astfel de reședinţe, iar dintre acestea există încă multe domenii nobiliare, cu arhitectură, istorie și povești spectaculoase.

Un criteriu important îl reprezintă și măsura în care obiectivele vizitate pot oferi experienţe culturale. Nu ne dorim ca participanţii noștri să fie doar spectatori la monologul unui ghid turistic sau să se mulţumească cu a bifa cât mai multe obiective pe o listă cu locuri de vizitat și fotografiat. Vrem ca ei să înţeleagă ce are special locul sau zona vizitată. Astfel, programele Castle Break nu se rezumă doar la tururi ghidate, ci includ și vizite la ateliere meșteșugărești, întâlniri cu oameni din comunităţile locale, mese câmpenești în livezi sau gospodării și degustări de vinuri. Și, uneori, avem șansa de a-i avea drept ghizi chiar pe proprietarii unor castele și conace, urmași ai unor vechi familii nobiliare, ale căror povești întregesc autentic orice vizită.

 

 

Unde a fost prima ieșire Castle Break și cât de multe emoţii aţi avut?
I.L.: Primul tur Castle Break l-am organizat în 2013 la castelele de pe Valea Mureșului. Este un tur care se regăsește anual în oferta noastră, dar de fiecare dată are ceva în plus. Emoţiile au fost imense: nu aveam experienţă în domeniul turismului și nu știam cum vor reacţiona nici vizitatorii, nici proprietarii de castele la programul propus de noi. Însă aceste emoţii au dispărut în momentul în care am văzut cât de fascinaţi erau participanţii de acele locuri necunoscute. Am știut atunci că ceea ce facem este bine și că, pe o piaţă dominată de programe turistice „standard”, există cerere și pentru experienţe inedite, autentice. Mulţi dintre cei care au participat la această primă ieșire Castle Break călătoresc și acum alături de noi, ceea ce, în mod evident, ne bucură și ne motivează să gândim noi tururi.

Câteva din locurile unde nu aţi fi ajuns dacă nu ar fi existat proiectul Castle Break?
I.L.: Nu am fi ajuns cu siguranţă să ne bucurăm cu adevărat de anumite locuri, unde poate mai fuseserăm. Nu am fi străbătut Valea Hârtibaciului cu drezina pe șinele vechii mocăniţe, nu ne-am fi delectat cu sarmalele Mamei Gerda din Viscri sau cu siropuri din fructe de pe dealurile Uilei, nu ne-am fi bucurat de un pahar de vin băut pe terasa conacului Marghiloman din Hagiești, la asfinţit, și cu siguranţă nu am fi trecut porţile unuia dintre cele mai frumoase și mai izolate castele renascentiste din Transilvania (Castelul Radák-Pekri din Ozd, judeţul Mureș, situat la o distanţă considerabilă de orice centru urban sau drum naţional).

 

 

Câte ceva din cele învăţate pe drum…
I.L.: Pentru că niciun tur cultural nu este identic cu altul, dar și pentru că tururile Castle Break reunesc oameni atât de diferiţi, suntem într-un proces constant de învăţare. Am văzut că oamenii recunosc importanţa patrimoniului și pun umărul la salvarea lui doar atunci când înţeleg „povestea” din spatele zidurilor. De aceea, pentru noi este foarte important să prezentăm nu doar obiectivele de patrimoniu pe care le vizităm în tururi, ci și contextul în care acestea au apărut și au evoluat de-a lungul timpului, inclusiv ultimii 30 de ani. Am mai învăţat că nicio experienţă culturală nu este completă fără un pic de voie bună – nu vrem ca tururile noastre să fie doar o înșiruire de vizite la monumente istorice și, de aceea, le „asezonăm” cu experienţe culinare, cu zâmbete la un pahar de vin și cu o atmosferă relaxată. Nu întâmplător, mulţi dintre participanţii la tururile noastre au legat prietenii, iar Castle Break a creat o comunitate pasionată de cultură și călătorii. Am mai învăţat că oamenii apreciază autenticitatea și că o mică biserică fortificată din Ţara Făgărașului poate dezvălui o poveste adeseori mai spectaculoasă decât cea a multor obiective mai cunoscute sau mai puternic promovate. Nu ne ferim să spunem lucrurilor pe nume, să includem în itinerariile noastre și obiective în stare mai puţin bună de conservare, să apreciem critic proiectele de restaurare mai puţin reușite sau să abordăm teme controversate în societatea românească (precum proiectul minier de la Roșia Montană). Deși există, desigur, o componentă comercială (căci trebuie să ne susţinem financiar), Castle Break rămâne un proiect cu un puternic caracter cultural, civic și social.

 

 

Unde călătorim în compania voastră în următoarele luni?
I.L.: Plănuim câteva plimbări culturale tematice prin București (unde vom deschide către public Palatul Cercului Militar și Palatul CEC), iar când începe să se arate vremea frumoasă, vom porni la drum negreșit. În 2020, vom descoperi patrimoniul multietnic al Dobrogei și ne vom reîntoarce în atmosfera Belle Époque a câtorva orașe pe care puţini le percep drept destinaţii turistice (Craiova, Brăila, Galaţi). Vom explora arhitectura variată a unei mici urbe subcarpatice (Câmpulung Muscel) și vom păși pe urmele unor vechi neamuri boierești, la conace aflate la o aruncătură de băţ de București. Vom vizita, din nou, salba de castele de pe Valea Mureșului, alături de descendenţii unor familii nobiliare tran­sil­vane – contele Teleki (la Castelul Teleki din Gornești) și baronul Kemény (la castelul Kemény din Brâncovenești) – și vom sorbi pe îndelete un Csíki Sör autentic. Vom admira, ca în fiecare an, meșteșuguri aproape uitate, ne vom delecta cu experienţe culinare autentice, vom degusta cele mai bune vinuri românești și vom descoperi iniţiative culturale locale din orașe precum Craiova, Oradea, Timișoara, Iași sau Reghin.

Interviu publicat în Banchiza Urbană 15 / iarna 2019