fbpx

Chile. Spaţii Publice

Text: Arhitect/Urbanist Christian Beros-Contreras, Space Syntax Chile
Foto: Christian Beros-Contreras, Luis Poirot

Plaza de la Ciudadanía, Santiago de Chile

www.spacesyntax.clwww.ccplm.cl www.undurragadeves.cl

În numărul de iulie-august al revistei igloo habitat & arhitectură, a fost inaugurată o serie de patru articole dedicate unor proiecte de arhitectură şi design urban din Chile, care au avut un rol important în programele recente de regenerare urbană, precum şi în ceea ce priveşte întărirea sferei publice. Interesante nu numai din punct de vedere al designului, ci şi al implicaţiilor strategice, politice, economice şi manageriale, acestea vor oferi o imagine generală a temei expoziţiei de arhitectură chiliană care va fi prezentată la Bucureşti la începutul lui 2011 (organizatori: Space Syntax Chile, Space Syntax România şi igloo media).

Chile. Spaţii Publice

Chile este recunoscută internaţional pentru noua sa arhitectură, mai multe publicaţii, cărţi şi expoziţii fiind dedicate tinerei generaţii de arhitecţi chilieni care şi-au câştigat renumele prin proiectarea de locuinţe şi spaţii publice în peisaje radicale, neprielnice. Această generaţie, care la început a câştigat atenţia mass-media cu lucrările lui Mathias Klotz în anii ’90, îi numără printre reprezentanţi pe Alejandro Aravena (câştigător al Leului de Argint în cadrul Bienalei de la Veneţia şi numit unul dintre cei mai promiţători 20 de tineri arhitecţi de către Icon Magazine), pe Smiljan Radic (a cărui „Casa de Cobre” a apărut pe coperta revistei a+u, în numărul dedicat arhitecturii din Chile), dar şi nume mai noi precum Maurizio Pezo şi Sofia von Ellrichshausen, principalii reprezentanţi ai arhitecţilor „off-centre”, cu cartierul general în oraşul Concepcion, în sudul Chile. Faima acestei tinere generaţii este astăzi în creştere, nu doar pentru rolul ei pe scena arhitecturii, ci şi datorită implicării în lumea academică, cu realizări la universităţi celebre, cum ar fi Cornell şi Harvard GSD (Pezo, Von Ellrichshausen, Aravena) sau Facultatea de Arhitectură din cadrul Universităţii din Texas – UTSOA (Radic). După Kolb şi Mardones, noua arhitectură din Chile este „din ce în ce mai mult recunoscută ca un tip de arhitectură ce urmează modelul pedagogic contemporan al educaţiei de specialitate (…). Chile este locul de unde putem primi acum lecţii despre adaptarea la context, formă şi sustenabilitate” (Jaffer Kolb, Patricio Mardones, The Architectural Review, iunie 2009).

Chile. Spaţii Publice

Cele mai multe dintre lucrările publicate ale tinerilor arhitecţi din Chile au o strânsă legătură cu peisajul natural, condiţiile de mediu extreme, dar şi cu dificultatea de a practica arhitectura contemporană în contextul lipsei resurselor şi a tehnologiilor avansate. Aceste constrângeri au condus la apariţia unui tip de arhitectură charismatică, cu linii simple, minimaliste, în care metodele de construcţie, tehnologiile şi materialele de bază sunt reprezentative pentru nevoia de „întoarcere la modernism într-un spirit sustenabil (la nivel social, economic şi al adaptării la mediu); (această arhitectură) valorifică condiţiile regionale în loc de a importa modele din afară”. Transformat într-un adevărat brand de export, acest tip de imaginar chilian vorbeşte în primul rând despre relaţia puternică dintre sectorul privat şi designul de calitate, reprezentată de mai multe locuinţe pentru familii cu buget mediu sau de o serie de hoteluri şi centre termale (spa) amplasate în zone izolate, precum Termele din deşertul Atacama proiectate de German del Sol sau Hotelul Remota din Patagonia, semnat de acelaşi arhitect.

Chile. Spaţii Publice

Nevoia unui design de calitate a influenţat însă şi înfăţişarea generală a oraşelor din Chile, urmând totodată o dorinţă colectivă, anonimă, de a integra şi implica societatea civilă, cetăţenii (în sensul de persoanele care se bucură de libertate şi privilegii în cadrul unui oraş) în viaţa publică, ca parte a procesului de regenerare şi modernizare a peisajului urban. În acest sens, Santiago de Chile este unul dintre principalele oraşe în care se face simţită prezenţa multor arhitecţi şi unde sunt vizibile rezultatele investiţiilor publice din ultimii 10 ani, prin competiţii deschise pentru clădiri şi spaţii publice. Cele mai recente proiecte se leagă de sărbătorirea Bicentenarului Republicii, care va avea loc în acest an.

În 2010, Chile sărbătoreşte 200 de ani de la declararea independenţei (în 1810) şi, în acelaşi timp, 8 ani de la obţinerea autonomiei totale faţă de Regatul Spaniei. În urmă cu un secol, statul a marcat centenarul Independenţei prin ridicarea unor clădiri reprezentative şi prin spaţii publice şi monumente, majoritatea în capitală. Toate aceste proiecte, dintre care amintim Palatul Artelor Frumoase şi calea de acces spre dealul Santa Lucia, au fost puternic influenţate de estetica franceză, predominantă în epocă. Deşi criticate la vremea construcţiei lor din cauza lipsei de resurse a tânărului stat şi a condiţiilor precare de trai din timpul crizei economice, majoritatea acestor proiecte s-au dovedit a fi elemente-cheie în ridicarea oraşului modern. De altfel, ele constituie referinţe istorice de bază în cadrul sărbătoririi bicentenarului şi o mărturie fizică a felului în care a fost dusă mai departe moştenirea tinerei republici prin investiţii în spaţii publice şi în clădiri publice.

Pentru a celebra actuala aniversare, guvernul a iniţiat un plan de dezvoltare urbană, direcţionând astfel mare parte din cheltuielile implicate de eveniment înspre proiecte cu efect de lungă durată asupra calităţii vieţii cetăţenilor şi asupra calităţii spaţiilor publice. În timpul preşedinţiei lui Ricardo Lagos, a fost înfiinţată o comisie pentru coordonarea proiectelor, la fel ca acum 100 de ani, însă de această dată un accent puternic este pus pe infrastructură, în întreaga ţară, precum şi pe spaţii publice cu valenţe educaţionale, culturale şi sportive. În cazul oraşului Santiago, proiectele ce includ noi bulevarde/străzi, parcări publice, linii de metrou şi un sistem nou de transport au fost gândite în legătură cu o serie de clădiri de importanţă majoră, simbolice, urmărind un impact important în procesul de regenerare şi modernizare.

Unul dintre aceste proiecte este Plaza de la Ciudadania şi Centrul Cultural Palacio la Moneda, un proiect cu o dublă dimensiune, realizat de către biroul chilian Undurraga/Deves pe latura de sud a sediului guvernamental Palacio la Moneda. Proiectul vine în completarea celui realizat în 1980 de către aceiaşi arhitecţi, pentru reabilitarea Pieţei Constituţiei, de lângă faţada de nord a Palatului, folosită înainte de intervenţie drept parcare. Ambele pieţe fac parte dintr-o schemă de planificare raţionalistă propusă de urbanistul austriac Karl Bruner pentru centrul oraşului Santiago, în anii ‘30. Un spaţiu gol în centru, deschizând structura ortogonală a oraşului spaniol şi creând un spaţiu civic/reprezentaţional pentru guvern, înconjurat de clădiri omogene, construite de arhitectul Carlos Vear în spirit raţionalist în 1937, acesta ar fi cadrul în care se desfăşoară piaţa palatului.

Chile. Spaţii Publice

Proiectul nu a avut doar o dimensiune strict funcţională, în sensul de rezolvare a unuia dintre cele mai reprezentative spaţii publice ale oraşului, aflat în faţa sediului guvernului, ci şi una simbolică, din cauza evenimentelor petrecute aici în timpul loviturii de stat din 1973, când Palatul Prezidenţial a fost bombardat, iar preşedintele Salvador Allende a fost găsit mort. În timpul dictaturii militare, o serie de drepturi civile au fost suspendate, iar pieţele publice au servit drept cadru pentru manifestaţii şi raiduri până la revenirea regimului democratic, în 1989, în urma unui plebiscit.

Arhitectul Undurraga mărturisea că şi-a dorit ca proiectul să creeze un spaţiu pentru cetăţeni, un spaţiu al tuturor. „Noua piaţă reprezintă simbolic drepturile civile, libertatea de expresie şi de mişcare, aducând monumentele şi clădirile guvernamentale mai aproape de oameni. Prezenţa apei simbolizează energia vitală, iar căile de acces în incinta Centrului Cultural sunt gândite ca o trecere treptată de la platforma spaţiului public spre clădire, ghidată de lumina zenitală; suprafaţa exterioară, lumina sunt direcţionate şi către interior, la nivelul de dedesubt” (interviu în ziarul „El Periodista”, septembrie 2005).

Chile. Spaţii Publice

Prima fază a proiectului a constat în amenajarea unei pieţe publice de 10 565 mp, incluzând spaţii verzi şi o suprafaţă de apă integrată în faţada palatului, curăţarea fostei parcări şi deschiderea întregului spaţiu pentru utilizare publică. De asemenea, a fost proiectată o parcare subterană cu 560 de locuri, organizate pe patru niveluri, şi a fost delimitată o zonă protejată, unde parcarea este interzisă. Centrul Cultural (Centro Cultural Casa Moneda) acoperă o suprafaţă totală de 7 250 mp şi deţine acces pietonal chiar din piaţă. Interiorul clădirii este puternic luminat prin intermediul unui acoperiş de sticlă pe care se poate circula şi care permite luminii naturale să pătrundă din piaţă în golul de 17 m, unde se află principalul spaţiu expoziţional. Condiţiile climatice din interior chiar permit plantelor să crească, instaurând o atmosferă plăcută, de relaxare.

În termeni de funcţionalitate, principalul scop al clădirii este de a servi drept spaţiu de expunere, dar ansamblul cuprinde şi un auditorium pentru 250 de persoane, o serie de magazine, cafenele şi restaurante, care animă spaţiul subteran de-a lungul întregii zile, transformându-l într-un punct de atracţie nu numai pentru localnici, ci şi pentru vizitatori şi turişti.

Chile. Spaţii Publice

În cea de-a doua fază, „Paseo Bulnes”, care prelungeşte axa palatului către sud, a fost reamenajată prin schimbarea pavajelor şi a nivelurilor pentru a crea o suprafaţă comună, cu acces public spre mausoleul subteran unde se află mormântul lui Bernardo O’Higgins (1778-1842), unul dintre fondatorii statului Chile. Cea de-a treia etapă propune un pasaj subteran pentru circulaţia automobilelor, care va crea o esplanadă ce uneşte cele două părţi ale Alameda (axa istorică a oraşului), noi staţii de metrou şi noduri de transport pentru a creşte accesibilitatea şi conectivitatea cu centrul oraşului.

În termeni de management urban, unul dintre punctele de interes în cadrul acestui proiect, dar şi în alte proiecte dezvoltate de guvernul din Chile, este parteneriatul public/privat, prin care costurile şi responsabilităţile se împart între cele două sectoare. Această schemă accelerează procesul de licitaţie-proiectare-construcţie cu doi ani, de la licitaţie la prima fază a lansării proiectului, printr-o investiţie globală de 18 milioane USD. Sistemul de concesie permite celui care licitează să exploateze locurile de parcare şi spaţiile comerciale timp de 30 de ani, în timp ce statul păstrează drepturile de coordonare şi întreţinere pentru Centrul Cultural.

Chile. Spaţii Publice

Acest tip de parteneriat înţelege şi exploatează nevoia sectorului public de a crea oportunităţi de business, cu venituri care se împart, şi permite sectorului privat implicarea în procesul de regenerare a oraşului. Totodată, creează oportunităţi de colaborare pentru comunitatea arhitecţilor cu investitori privaţi şi, implicit, îi încurajează pe arhitecţi să se implice activ în dezvoltarea oraşului. Din punct de vedere politic, parteneriatul public/privat ajută la crearea unui capital social, combătând ideea preconcepută conform căreia planificarea urbană, care conferă valoare adăugată designului, spaţiilor publice, imaginii oraşului şi procesului de implicare publică reprezintă numai legitimarea muncii unui guvern.

„Rolul statului este de a se implica în intervenţiile urbane, căutând nu doar transparenţa procesului şi a participării, ci, mai mult, poziţionarea clară şi împuternicirea unei comunităţi organizate.” (Luis Eduardo Bresciani, “Ciudad y Sociedad Civil”, în Agenda Publica, Santiago, mai 2009).

În săptămânile ce urmează vom prezenta aici şi celelalte articole din serie.

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0